Alarma sună devreme, dar cine a făcut-o pasiunea pentru vânătoare știe că abandonarea patului cald este primul pas pentru a începe o aventură unică, ca fiecare răsărit pe care ni-l oferă Mama Natură. Afară este încă întuneric, se vede ceața lipită de acoperișuri, ceața nu, nu a fost nevoie... Haine calde, mic dejun rapid, telescop, pușcă, rucsac greu și mergem... Cu răsăritul chiar și natura începe să se trezească, se aude șoptind Robinii, râul care curge și coboară din munți, foșnetul care atinge copacii colorați care se vor pali în curând, toate acestea sunt muzică pentru urechi.
Părările pe care le parcurge vânătorul nu sunt întotdeauna sigure, el merge deseori la stânci, dar cu multă precauție și atenție pleacă în drum spre a ajunge acolo sus, unde suntem oaspeți la casa caprisă, căprioare și căprioare. Mergem încet și în tăcere pentru a nu deranja locuitorii pădurii, care au o viață liniștită și se bucură de ea.
Suntem acum deasupra unei mări albe de ceață și avem o priveliște uluitoare! Ce să spun, acum că avem o priveliște neobstrucționată putem începe să observăm frumusețea naturii intacte și să căutăm niște fiare frumoase. Ce minunat să fii la 1500 de metri, cufundat în pădure și să ai privilegiul de a vâna în acest paradis. Este nevoie de o mică oprire, dar nu pentru mult timp, trebuie să continuăm.
Uite, uite ce iese, un mascul drăguț de capră, privindu-l așa, pare să aibă vreo 4-5 ani. Un omuleț frumos, cu un corn frumos care își mănâncă în pace ierburile și florile.
Nu știu despre voi, vânătorii, dar deja simt mirosul prăjit și șaua de capră din tigaie. Păcat, totuși, că am o femelă de doborât și de aceea prietenul meu de data asta ai scăpat, poate ne vedem altă dată. Cât de greu este să mergi cu toate aceste lucruri pe umăr și să pierzi încă o oră de mers. Începe să se răcească, e prima zăpadă pe pământ care scârțâie sub bocanci și până acum am depășit 2000. Suntem în „sufrageria” caprelor și de fapt la primul pas un fluier de alarmă.
Il caprisă ne-a prins înainte să-l vedem.. și fluiere și fluiere, un moment de panică, dacă ar fi o femelă potrivită pentru ucidere? Urcă repede în spatele unui copac și ieși din telescop. Animalul își alarmează prietenii și continuă să fugă ca un naibii; a înțeles că ceva nu este în regulă aici. Hai oprește-te! Așteaptă! Magic se opreste, il observ bine, ce norocos esti, baiat prea frumos, cioc de 2-3 ani, continua sa fluiere, la noi nu iti merge bine asa, salut frumos si ai grija si El, sus o potecă halucinantă, urcă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Aceste fiare amețite nu au și acesta este punctul forte cu care reușesc să ne înșele și să dispară în spatele unui vârf.
Acum simti oboseala in picioare, nu poti merge mai departe pentru ca cu aceasta zapada ni se potriveste. Animalele ne auzeau de departe si se topeau si ne fluierau de parca ar fi zis: "la dracu, data viitoare fii mai atent!"
Ei bine o, începem coborârea în speranța că poate peste două ore în urmă mai vedem vreo bucată, dar nimic, ne mângâie munții, care ne înconjoară acoperiți cu acești copaci colorați. Toamna, anotimpul meu preferat, o liniște în pădure, o priveliște care te face să-ți pierzi răsuflarea, soarele care își pierde puterea dar îți încălzește sufletul.
Acești copaci galbeni roșii aproape aurii, un tablou care vibrează dacă trece vântul. Nu ne săturam niciodată de aceste peisaje și de aceste aventuri. Aventura mea se termină aici, plec acasă fără capră în rucsac. Este vorba de Caccia Regina, o plimbare de cinci ore, la 1800 de metri altitudine, ajungând la 2300 de metri unde nimeni nu împinge decât câțiva vânători. Cu siguranță unii ar spune că vii acasă cu mâna goală, dar dragii mei prieteni, cu un zâmbet senin răspund „cu mâna goală da, dar cu inima plină”.
Sunt o vânătoare și sunt mândră de asta pentru că a fi vânător nu înseamnă trofee, nu înseamnă saci de vânat sau cu atât mai puțin să fii în pădure, ci înseamnă să trăim natura ca una din jumătatea noastră mai bună. Nu este nimic mai frumos decât să trăim împreună cu schimbarea anotimpurilor, cu schimbarea luminilor, a culorilor și a parfumurilor pe care pământul nostru, chiar dacă este maltratat, știe încă să ni le ofere... A fi vânător pentru mine este actul final și mai profund de dragoste pentru mama noastră Pământ.
CONCURS LITERAR #OBIECTIV PASIUNE DE VÂNATOARE
Opera concurând la categoria literară.
Sporiți-vă șansele de a câștiga. Votează, Distribuie pe Facebook și Instagram și determină prietenii să voteze.
Ați putea dori, de asemenea ..
În opinia mea, cea mai adevărată lucrare, plină de sentimente, culori, mirosuri și sunete de vânătoare alpină. Eram cu sufletul la gura bucurându-mă de această aventură, m-am identificat înconjurat de peisajele maiestuoase ale Dolomiților și m-a făcut să reflectez asupra adevăratului sens de a fi vânător! Felicitări acestei tinere vânătoare și autoare!!!
❤ Mulțumesc din suflet pentru aceste cuvinte frumoase