
Dpe 28 octombrie 1982, prima mea zi de vânătoare, această „cocoabă” de aici m-a văzut întorcându-mă. În fiecare an, loial, eu lui el și el mie. Este catedrala mea de vânătoare, este casa mea!." Mirco mă întâmpină în întuneric la poalele scării de lemn care duce la magazia lui, cocoțată pe un deal luxuriant din partea de jos. Maremma Toscana. Face lumină cu becul pentru a ilumina detaliile și finisajele unei structuri care s-a menținut foarte bine de-a lungul anilor. „Baracco” este termenul pe care îl folosește de obicei pentru a defini stâlpul fix, dar această sculptură din lemn și frunziș este mult mai mult. "Cu mult timp înainte ca acest loc să devină un punct fix cu prietenii mei, veneam aici. A fost acum mai bine de 30 de ani… la început am luat un cort să ocupăm locul, au fost și 10! Am mâncat cu toții împreună ca într-o tabără militară, dimineața ținem pe rând oglinzile pentru a ne bărbierit zâmbește blând.

Apoi am cumpărat două rulote second hand, evoluasem! Mereu am vânat aici. Cunosc fiecare ramură, fiecare copac. Până acum pot ghici direcția vântului, unghiul din care vor ieși sturzii, traiectoriile lor în funcție de curenții de aer. Umbrela de soare din frunze pentru a acoperi stralucirea soarelui dinspre est, am putut-o orienta legat la ochi in functie de timp. Fiecare ramură care crește sau este tăiată o face în funcție de rolul său aici: vară și iarnă, în fiecare lună a anului, vin la "iau colibă”Să verifice și să corecteze vegetația. Totul este funcțional pentru aceste câteva zile magice, care trec”.
Mirco ridică privirea deasupra capului, tijele micuților 28 îi urmăresc privirea. Două lovituri rapide anticipează zgomotul plictisitor al primul sturz al anului. Asemenea cotillonilor, sute de fragmente de plumb cad la pământ cu sunetul ploii. Începe spectacolul...
Vezi Galeria Foto: Vânătoarea de sturzi în Maremma.