Cea mai mică dintre țările Uniunii Europene ne-a amintit în urmă cu câteva zile și într-un mod decisiv. Statul Malta a organizat un referendum menit să desființeze vânătoarea de primăvară în acea țară.
di Federico Cusimano
Firește că susținătorii vânătorii aveau pe toți împotriva lor, se pricep la compactarea și unirea împotriva dușmanului comun: „vânătorul”. Totuși, răbdarea, abnegația și curajul vânătorilor maltezi, care prin reprezentanții lor, au reușit să-și explice rațiunile societății civile, susținute de date științifice culese de organisme independente: care arată că nu există nicio deteriorare sau pericol pentru specia vânată. , și mai presus de toate că odată cu desființarea acestei forme de vânătoare ar fi fost anulată o tradiție foarte importantă pentru o parte a maltezilor. Mai mult, legea comunitară prin care se reglementează deschiderea scurtă de primăvară este foarte restrictivă și conservaționistă.
Totuși, nu aș dori să mă opresc prea mult asupra motivelor care au permis maltezilor să mențină o tradiție ultracentenară, aș reflecta mai degrabă asupra modului în care au reușit într-o întreprindere aproape imposibilă. Au făcut-o prin menținerea unității, implicând din ce în ce mai multe femei și bărbați care nu merg la vânătoare dar care au înțeles pasiunea și dragostea pentru natură a celor care le-au vorbit cu inima și rațiunea datelor de care dispun. Maltezii au câștigat o bătălie istorică împotriva dezinformarii și a demagogiei.
Am fi reușit? Cu diviziile noastre interne stupide? Suntem capabili să ne împărțim pe toate: iubitorii de câini împotriva migratorilor, vânătorii de selecție împotriva vânătorilor conduși și dacă am continua am putea spune setteriști împotriva pointeristilor și așa mai departe. Sunt convins că și pe conținutul acestor rânduri cineva care citește deja va fi dat din nas; spunând că nu vânezi în perioada de migrație prenupțială sau cine știe ce altceva. Făcând asta, însă, jucăm jocul anti-vânătoarelor, al pseudo-ecologistilor din sufragerie, al celor care folosesc arma minciunii.
Să ne informăm înainte de a judeca, înțelegem motivele altora, apărăm și dreptul la vânătoare pe care nu îl practicăm personal. Promovăm din ce în ce mai mult unirea asociațiilor de vânătoare într-o singură entitate reprezentativă, în loc să ne certăm pentru puținele carduri disponibile acum. Numai cu unitate ne putem face auzite vocile în societatea civilă și putem informa opinia publică despre curentul și necesitatea vânătorii moderne. Să nu uităm niciodată că putem spune cu capul sus că vânătorii sunt un popor de domni. Legea prevede că pentru obținerea licenței nu este doar necesar să existe antecedente penale clare, ci și să poată demonstra buna conduită, precum și seriozitatea de a nu abuza de el.
Ei bine... dacă ar folosi aceleași reguli pentru a alege cine stă în parlament, probabil că un număr bun dintre reprezentanții noștri s-ar duce acasă și poate că ar fi de unii dintre noi să le ia locul.
Aprilie 2015
Lorenzo scrie: Slujba hienelor este minunată pentru că cu tonuri absolut calme a pus în fața consilierului vânătoarea absurdă, pe de o parte ne plângem de deteriorarea unor animale și pe de altă parte cheltuim bani pentru a le elibera în mediu inconjurator. Lansările care atunci când trebuie justificate sunt descrise ca o contribuție la mediu de către lumea vânătorului, dar în realitate sunt simple animale gata de vânat. Poate că ar fi trebuit să facă un comic cu mistrețul în loc de iepurele care dispare pe teritoriul național. În ceea ce privește jocurile video, ei bine, o vânătoare virtuală este mai bună decât una reală, cel puțin în acest caz totul este ficțiune 🙂 Sunt mai multe titluri pe piață, dar din câte știu eu în Italia produc cifre de vânzări destul de slabe.