RAPORT LA TEXTUL UNIFICAT N. 5-52-59 – Modificări ale Legii regionale 29 iulie 1998, nr. 23 – (Regulamente pentru protecția faunei sălbatice și pentru practicarea vânătorii în Sardinia)
Relator: onorabil Artizzu
Comisia a cincea a aprobat textul unificat în sesiunea sa din 8 septembrie.
De câțiva ani încoace, lumea vânătoarei din Sardinia și-a exprimat nevoia unei revizuiri organice a reglementării activității de vânătoare în Sardinia, cu participarea, discuția și împărtășirea fermierilor și ecologiștilor.
În cadrul anchetei, Comisia a considerat de cuviință să audieze reprezentanții asociațiilor ecologiste, asociațiilor de vânătoare și ai celor mai reprezentative asociații agricole prezente pe teritoriul regional cu privire la propunerile legislative luate în considerare.
Textul aprobat reiese dintr-un studiu aprofundat și sinteza a trei propuneri legislative (PL nr.5, PL nr.52 și PL nr.59) toate vizând modificarea actualului text al legii regionale nr.23 din 1998 făcându-l mai conforme cu nevoile actuale ale teritoriului regional.
Vânătoarea modernă, responsabilă, strâns legată de știință, este ceea ce legea din Sardinia va trebui să contureze și să garanteze în anii următori, pentru a proteja o activitate care este în același timp un motor economic semnificativ și o moștenire a tradițiilor milenare care constituie un parte integrală a culturii poporului nostru și în recunoașterea vânătorii ca activitate care nu numai că nu este dăunătoare, ci mai degrabă necesară pentru managementul corect al mediului și pentru protecția faunei sălbatice.
Această lucrare de revizuire a fost începută prin urmărirea unor obiective principale:
– clarificarea organului de reglementare pentru a oferi cât mai multă „certitudine juridică” vânătorii și operatorilor din sector, lumii ecologiste și naturalistice;
– posibilitatea vânătorilor din Sardinia de a desfășura activități de vânătoare în întreaga zonă regională indiferent de provincia de reședință;
– definirea unei durate a perioadei de vânătoare adecvată specificului teritoriului;
– limitarea costurilor de management prin raționalizarea și reducerea numărului de organe responsabile cu planificarea și gestionarea vânătorii;
– consolidarea organelor regionale de studiu și consultanță în materie de vânătoare;
– o mai mare implicare și împuternicire a celor interesați de mediu.
Printre numeroasele inovații introduse, cele raportate mai jos au o importanță deosebită.
– S-a constituit zona teritorială unică de vânătoare, prin care se va putea desfășura o gestionare mai rațională a activității de planificare și vânătoare a faunei sălbatice pe întreg teritoriul regional, iar vânătorii din Sardinia, dotați cu carnet de vânătoare, vor putea circula liber în Regiunea fără bariere și complicații birocratice și fără taxe suplimentare și, prin urmare, să desfășoare activități de vânătoare în locurile de care fiecare vânător se simte cel mai mult atașat.
– În vederea raționalizării și concentrării competențelor în materie de fauna sălbatică, responsabilitatea gestionării ariei teritoriale unice de vânătoare este transferată comitetului regional pentru fauna sălbatică, care îndeplinește deja numeroase funcții importante cu caracter deliberativ, consultativ și proactiv, cu referire în special la planificarea faunei sălbatice și organizarea vânătorii în cadrul acesteia.
– S-a prevăzut o prelungire a perioadei de vânătoare pe toată luna februarie, în opinia că, având în vedere particularitățile faunistice, climatice și teritoriale ale regiunii Sardinia, această alegere reprezintă un echilibru just între nevoile de protecție a mediului și activitate de vânătoare. Totodată, pentru adaptarea legislației regionale la prevederile legii-cadru naționale, limita în care poate fi permisă activitatea de vânătoare în perioada de deschidere a vânătorii se extinde la trei zile pe săptămână.
– Pentru a ajunge la o reglementare completă a materiei, cu respectarea prevederilor legislației comunitare, se introduce o reglementare specifică instituției „taxelor derogatorii” cu o identificare precisă a condițiilor și modalităților de implementare.
– IRFS i se atribuie câteva responsabilități importante constând în esență în emiterea de avize obligatorii și indispensabile pentru planificarea faunei sălbatice și a vânătorii, înlocuindu-le pe cele emise anterior de Institutul Național al Faunei Sălbatice.
– Pentru a asigura o utilizare mai rațională a resurselor disponibile pentru gestionarea faunei sălbatice precum și pentru eficientizarea procedurilor de investigație tehnică care intră în competența provinciilor, se dispune desființarea comitetelor provinciale pentru fauna sălbatică. Schimbarea va permite alocarea mai multor resurse pentru activități precum repopularea și îmbunătățirea mediului.
– În ceea ce privește protecția permanentă a faunei sălbatice și oazele de captură, se are în vedere ca acestea să poată fi înființate exclusiv în arii de protecție specială (APS) din arii deținute de stat, astfel încât să se evite ca, prin multiplicarea ariilor protejate de natură variată, o mare parte a teritoriului regional este scoasă din activitățile de vânătoare.
– Se dispune înființarea unui registru al vânătorilor rezidenți în fiecare municipiu și constituirea acestora în comitete, care vor colabora cu primăriile în realizarea intervențiilor de protecție și creștere a faunei sălbatice.
– Legislația privind activitatea de vânătoare în întreprinderile de agroturism-vânătoare și uciderea faunei în zonele de dresaj și dresaj canin este parțial revizuită și actualizată.
Având în vedere importanța fundamentală a activității de supraveghere desfășurată de paznicii de vânătoare voluntari, se modifică disciplina necesară pentru obținerea calificării, astfel încât să simplifice procedura și să permită creșterea numărului de paznici de vânătoare prezenți în zonă.
– Se preconizează introducerea prezenței obligatorii a cursurilor de pregătire, pregătitoare examenului de calificare la vânătoare, de către aspiranții vânători.
– Există modificări semnificative și la articolele care reglementează uneltele și mijloacele care pot fi folosite pentru activități de vânătoare, astfel încât să permită dreptul de a folosi, și în Sardinia, puști cu țevi striate, muniție spartă pentru vânătoarea de mistreți. , soimul, arcul si arbaleta.
- După cum a fost publicat -