Importanța pădurilor
Este probabil ca majoritatea italienilor să nu perceapă bogăția extraordinară a țării noastre în termeni forestieri. Într-adevăr, ar trebui să ne considerăm, fără îndoială, o „națiune forestieră”, având în vedere că pădurile acoperă 43% din teritoriul italian (față de 41,5% din suprafețele agricole) și mai ales că acestea sunt suprafețe în continuă creștere, care s-au mai mult decât dublat de la cel de-al doilea război mondial. astăzi și care au atins niveluri de extindere comparabile cu cele prezente cu secole în urmă în Italia și deci cu mult înaintea erei industriale. Zone împădurite răspândite în regiunile italiene, variate și eterogene ca compoziție bazate pe diferențele climatice și staționale și mai ales modelate de activitatea antropică și unde reprezintă încă un element de mare importanță economică și socială în multe realități teritoriale.
Un habitat fundamental
Păduri care sunt în mod clar un habitat fundamental pentru multe specii de floră și faună, cu o biodiversitate ridicată și cu o rețea complexă de echilibre ecosistemice capabile să ofere servicii esențiale pentru existența umană, cum ar fi atenuarea schimbărilor climatice, captarea și stocarea CO2, reglarea apei pluviale și cursurile de apă, protecția solului și a versanților și multe altele. În ciuda acestui fapt, situația pădurilor noastre nu este roz, existând o lipsă fundamentală de gestionare pe scară largă și activă a acestor suprafețe prețioase care vizează nu doar conservarea lor, ci și o utilizare echilibrată și compatibilă a resursei lemnoase. Există, de asemenea, pericolul ca omul să abandoneze multe zone marginale ale teritoriului nostru agro-silvic, ceea ce poate duce, prin urmare, la o degradare ulterioară din cauza lipsei de gestionare și supraveghere a teritoriului (cu o creștere în consecință a riscului de incendii și/sau instabilitate) . Lumea vânătorii este în mod clar implicată și interesată de aspectele de conservare și valorificare a patrimoniului forestier național ca habitat de puternic interes ecologic. În special, trebuie menționată creșterea puternică a faunei ungulate care s-a înregistrat în ultima jumătate de secol datorită creșterii ulterioare a suprafețelor împădurite la nivel național. Un aspect pozitiv, dar care în mod clar necesită din ce în ce mai multe evaluări comune de management între pădurari și vânători pentru a realiza un echilibru populațional care să nu afecteze în mod excesiv existența pădurii în sine și biodiversitatea acesteia.
Strategia Naţională Silvică
De interes deosebit este și aspectul conservării incluziunilor forestiere și a zonelor deschise sau marginale pentru evitarea împăduririi excesive. Datorită bogăției în biodiversitate și mai ales pentru creșterea habitatelor faunistice, este de fapt necesară menținerea și gestionarea conservării micromediilor deschise din pădure și, prin urmare, evitarea împăduririi excesive, mai ales în detrimentul unor spații naturale prețioase precum ca pajişti şi zone umede. O atenție deosebită trebuie acordată și evaluării activităților silvice și intervențiilor umane în general asupra pădurilor noastre. De altfel, trebuie privilegiate și ponderate intervențiile care contribuie la creșterea potențialului faunistic al unei zone de pădure sau cel puțin care nu modifică habitatele unor specii sălbatice vulnerabile și mai valoroase. Toate aceste atenții care sunt deja contemplate în recenta programare a Strategiei Silvice Naționale, care sperăm să fie aplicate și la nivel local, dar mai ales care pot iniția o participare instituțională activă a vânătorilor la protecția acestui prețios patrimoniu. (biroul de presă al Federației Italiane de Vânătoare)
Ați putea dori, de asemenea ..
