Vânătoare: Umbria, Tribunalul Administrativ Regional Umbria suspendă zilele de pre deschidere pentru specia Marzaiola programate pentru 1 și 7 septembrie 2014, acceptând recursul petenților ca măsură asigurătorie.
„Cu decretul de precauție nr. 106 din 25 august 2014, TAR Umbria a suspendat pre-deschiderea vânătoare de garganey la 1 și 7 septembrie, în apel de către Asociația Victimelor Vânătoarei, prezentată de avocatul Massimo Rizzato din Vicenza”. Aceasta este ceea ce asociația subliniază într-o notă.
„În fapt, au fost recunoscute următoarele considerente - continuă textul dat publicității de Asociația Victimelor Vânătoarei -: încălcarea art. 18 al doilea alin. L.157/92 și încălcarea art. 32 LR 1494, Exces de putere din cauza lipsei de motivare. Cu alte cuvinte, pentru nerespectarea prevederilor legii mai sus menționate în raport cu „situațiile de mediu ale diverselor realități teritoriale”, dar și în lipsa unui Plan de vânătoare a faunei sălbatice adecvat”.
„Niciuna dintre cele două condiții nu pare să fie îndeplinită de Regiune – continuă nota asociației –: pentru Marzaiola de fapt, prudența ar trebui să fie maximă pentru că conservarea este amenințată, Ispra indică că garganul este „în declin (spec 3)” și că „o anticipare a deschiderii vânătorii la începutul lunii septembrie ar atrage însă riscul sacrificării subiecților care s-au reprodus pe plan local, introducând un posibil factor limitativ pentru un fenomen de colonizare naturală care trebuie în schimb susținut”. Regiunea a adoptat propriul Plan de vânătoare a faunei sălbatice - cu o expirare de cinci ani - cu o hotărâre a Consiliului Regional din 2179 și, prin urmare, același a fost valabil până în ultimul sezon de vânătoare 201314”.
„Prea multe regiuni – adaugă Asociația Victimelor vânătorii – care nu își actualizează însă Planurile de vânătoare a faunei sălbatice, emitând tot felul de acte și reglementări menite să favorizeze presiunea cinegetică asupra teritoriului, fără a ține cont de condițiile modificate de mediu și faunistice dar de asemenea urbană şi antropică. De fapt, trebuie amintit că Planurile de vânătoare pentru fauna sălbatică reprezintă, în rezumat, amenajarea întregului teritoriu național în scopul exploatării resurselor de fauna sălbatică, realizată de regiune, care identifică zone specifice fără, prea des, să țină cont aşezări urbane, case împrăştiate, drumuri etc.
Această planificare dă apoi naștere la acte și autorizații ale autorităților locale (provincii și ATC - zone teritoriale de vânătoare) care autorizează de fapt tipuri de vânătoare incompatibile cu prezența umană și în contrast clar cu prevederile art. 21, alin.1, lit. ), e) și f) din legea 157/92 privind distanțele de siguranță, în funcție de raza de acțiune a armelor utilizate”.
(28 august 2014)
Sursa: QuiPerugia