Gestionarea ungulatelor în Europa reprezintă o poveste de succes în conservarea vieții sălbaticeprin vânătoare reglementată. Atât la nivel european, cât și la nivel italian, populațiile de ungulate sălbatice au înregistrat o creștere semnificativă în ultimele decenii, în mare parte datorită practicilor de gestionare care implică activ vânătorii.
„Raportul privind vânătoarea de ungulate 2025” întocmit de Federația Vânătorilor Europeni - FACE subliniază faptul că Vânătoarea reglementată este un instrument modern pentru gestionarea faunei sălbaticeNu este doar o tradiție, ci contribuie activ la conservarea biodiversității, menținerea unui echilibru al populațiilor, protejarea habitatelor și reducerea conflictelor dintre oameni și fauna sălbatică.
Vânătoarea în Europa Previne suprapopularea ungulatelor, care ar putea duce la degradarea habitatului și la creșterea riscului de boli. Generează beneficii economice și sociale, sprijină mijloacele de trai rurale și promovează ecosisteme sănătoase. Oferă carne de vânat de înaltă calitate, provenită din surse locale, cu o amprentă redusă de carbon, contribuind la sisteme alimentare mai sustenabile, care respectă clima și natura.
Estimări ale recoltei și principalele specii din Europa
Raportul, bazat pe date privind recoltarea animalelor din 34 de țări europene, oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra vânătorii de ungulate pe continent. În ciuda succeselor, există încă provocări, cum ar fi pierderea habitatului, schimbările climatice și necesitatea gestionării speciilor invazive. Colectarea și raportarea precisă a datelor privind recoltarea animalelor sunt esențiale pentru luarea deciziilor bazate pe dovezi și pentru asigurarea sustenabilității pe termen lung.
Căprioare (Capreolus capreolus)
Este specia cea mai numeroasă și răspândită în Europa și, prin urmare, și cea mai vânată, cu o captură anuală estimată de 3,8 milioane de persoane (3,7 milioane în 2023) în 33 de țări. Germania este țara cu cea mai mare recoltă (aproximativ 1,3 milioane), urmată de Franța (aproximativ 600.000). Mai multe alte țări recoltează între 100.000 și 250.000 de indivizi, dar majoritatea țărilor recoltează mai puțin de 100.000 de căprioare anual. Populațiile sale au crescut semnificativ din anii 80, adaptându-se bine la mediile modificate de om și beneficiind de creșterea suprafețelor împădurite.
Mistreț (Sus scrofa)
A doua specie cea mai vânată, cu peste 3,3 milioane de persoane Mistreți vânați în 31 de țări. Franța a înregistrat cea mai mare recoltă (aproximativ 850.000), urmată de Germania (550.000) și Spania (450.000). Populațiile de mistreți sunt în creștere în întreaga Europă datorită unor factori precum intensificarea agriculturii, schimbările climatice, creșterea disponibilității alimentelor și ratele de reproducere ridicate.
Cerb roșu (Cervus elaphus)
A treia specie mare ca importanță, cu o captură totală de aproximativ 1,1 milioane de persoane în 30 de țări. Bulgaria și Spania sunt țările cu cele mai mari recolte (aproximativ 330.000 fiecare). Populația și arealul de răspândire a cerbilor roșii au crescut semnificativ în timp în Europa, iar vânătoarea și utilizarea terenurilor au un impact mai semnificativ asupra densității cerbilor decât prădătorii mari. 
Alte specii semnificative din Europa:
Cerb lopătar (Dama dama)
Despre 610.000 de persoane Colectată în 24 de țări, Regatul Unit și Bulgaria reprezentând aproximativ jumătate din total. Este o specie larg răspândită și a fost introdusă în multe țări.
Elan (Alces alces)
Colectate predominant în Suedia, Finlanda și Norvegia, cu un număr cuprins între 25.000 și 50.000 de indivizi (în total aprox. 115.000 (în 5 țări). Vânătoarea este strict reglementată, iar populațiile sunt în general robuste, dar afectate de factori ecologici precum schimbările climatice și pierderea habitatului.
Muflon (Ovis aries)
Colectate în 20 de țări, cu un total anual de aproximativ 62.000 de persoaneCel mai mare număr de animale au fost luate din Spania (aproximativ 17.000) și Republica Cehă (aproximativ 11.000).
Capră (Rupicapra rupicapra și Rupicapra pyrenaica)
Retragerea este de aproximativ 70.000 de persoane în 13 țări. Capra neagră alpină (Rupicapra rupicapra) este predominantă, Austria, Franța, Italia și Elveția înregistrând cele mai mari efective. Capra neagră pirineană (Rupicapra pyrenaica) reprezintă aproximativ 7% din recolta totală. Unele subspecii sunt amenințate și necesită măsuri urgente de conservare.
Ați putea dori, de asemenea ..
Specii introduse
Cerb Sika (Cervus nippon)
Despre 70.000 de îmbrăcăminte Colectate în șase țări, în principal Regatul Unit (aproximativ 40.000) și Irlanda (aproximativ 26.000). Această specie se poate hibridiza cu cerbii roșii nativi și va fi probabil inclusă în lista UE a speciilor alogene invazive care prezintă motive de îngrijorare.
Muntjac (Muntiacus reevesi)
Prelevat în principal în Regatul Unit (aprox. 108.000 de persoane (în 2020), cu un număr mic de exemplare în Irlanda și Belgia. Este o specie alogenă invazivă cu impact potențial asupra pădurilor și plantelor.
Cerb de apă chinezesc (Hydropotes inermis)
Colectate doar în Regatul Unit, cu o valoare estimată 20.250 de persoane în 2020.
Cerb Axis (Axis axis):
Doar 32 de indivizi au fost colectați în Croația. Este inclusă în lista UE a speciilor alogene invazive datorită naturii sale invazive și a impactului potențial asupra ecosistemelor locale.
Situația vânătorii de ungulate în Italia
În Italia, ungulatele sălbatice sunt o componentă semnificativă a numeroase habitate, o pradă râvnită de vânători și reprezintă o provocare semnificativă de gestionare pentru limitarea populației și atenuarea daunelor aduse agriculturii. Populațiile de ungulate din Italia sunt în creștere după un declin în perioada postbelică și în anii 60.
Il vier estecele mai numeroase ungulate sălbatice din Italia, răspândită practic în toată peninsula, cu excepția unor zone din Valea Po, a coastei Adriatice, a unei părți din Puglia și a unor zone din Sicilia. Prezența sa notabilă se datorează marii sale capacități de adaptare, dar provoacă și o impact negativ ridicat asupra culturilor (săparea în sol) și asupra ecosistemelor locale (prădarea ouălor de păsări). Cele mai recente estimări (2015) indică peste un milion de capeteStudiul FACE indică faptul că în Italia au fost colectate 300.000 de capete de bovine.
Il caprioare este unul dintre ungulatele sălbatice italiene cel mai răspândit (și cea mai comună în Europa), se extinde în parcuri și grădini publice. Prezentă în Valea Po, Apenini, Prealpi și Alpi, preferând câmpiile, dealurile sau munții joși. Estimată 456.000 de exemplare în 2010, cu impresia că populația a crescut în ultimii ani. Este specia cea mai afectată de activitățile de vânătoare selectivă, estimată de FACE la 100.000 de capete.
Il cerb este cel mai mare mamifer ungulat italian, răspândită în Alpi și Prealpi, cu o rată de expansiune care o aduce din ce în ce mai frecvent în Apenini. După ce a riscat să dispară între secolele al XVII-lea și al XIX-lea și a fost considerată dispărută după al Doilea Război Mondial, datorită măsurilor de protecție și reintroducerilor, s-a estimat aproximativ 70.000 de capete în 2010De interes deosebit sunt populațiile din Sardinia și Mesola. Distribuția sa în Italia este de 44,7% din provincii. Conform FACE, recoltele sunt mai mici de 10.000 de capete.
Il căprior este considerat unul specii alohtone Introdusă în Italia în Evul Mediu. Preferă zonele împădurite deschise, evitând cele muntoase, și este prezentă în principal în Apeninii centrali și în zonele deluroase din jur. Există aproximativ 20.000 de îmbrăcăminte, dar nu se depun eforturi pentru a încuraja răspândirea sa pentru a favoriza speciile native și a preveni concurența teritorială. Prezența sa afectează 52,4% din provincii.
Lo ibex este singurul ungulat sălbatic italian prezent exclusiv în arcul alpinDeclarată specie protejată în 1977, populația sa era aproape de 15.000 de exemplare în 2010Colonia istorică se află în Gran Paradiso, de unde a fost preluată pentru reintroducere în tot lanțul alpin.
Il muflon Este o specie alogenă de origine estică, introdusă în scopuri de vânătoare. Preferă mediile deluroase sau montane joase. Distribuția sa este inegală, în principal în arcul alpin, Apeninii centro-nordici, Gargano și Sardinia. Populație estimată: 20.000 de îmbrăcăminte, în special în Sardinia, unde este protejat și nu poate fi vânat. Muflonii trăiesc în 32% din provinciile italiene.
În Alpii italieni trăiește cea mai mare populație europeană de capră neagră alpină, estimat la 137.000 de îmbrăcăminteEste în creștere numerică și este prezent în 21,4% din provincii.
Il Capră neagră apenină (sau capră neagră Abruzzo) Este o specie endemică prezentă doar în anumite parcuri naționale din Apeninii centrali (Sibillini, Gran Sasso, Majella, Abruzzo). Se estimează aproximativ Probele 1.200, o cifră remarcabilă având în vedere că era în pericol de dispariție. Răspândirea sa este limitată la 3,9% din provincii.
Creșterea populațiilor de ungulate și a acestora interferența tot mai mare cu activitățile umane (agricultură, accidente rutiere, transmiterea bolilor) au determinat multe regiuni să revizuiască reglementările privind vânătoarea. Mistrețul, în special, este responsabil pentru85% din pagubele aduse agriculturii, cu pagube de milioane de euro. Accidentele rutiere în care au fost implicați mistreți și căprioare au crescut semnificativ (de exemplu, în Toscana, de la 188 în 2001 la 478 în 2008). Numărul de mistreți uciși a crescut, de asemenea, exponențial (de exemplu, în Emilia Romagna, de la mai puțin de 600 în 1985 la 21.000 în 2012).ISPRA (Institutul Superior pentru Protecția și Cercetarea Mediului), în colaborare cu asociații, a demarat un proiect pentru crearea unui „Bază de date privind distribuția, dimensiunea și gestionarea ungulatelor sălbatice în Italia” (BDU)Scopul este de a studia populația de animale sălbatice, starea, evoluția și relația acesteia cu mediul, colectând date privind distribuția, mărimea populației, vânătoarea, reintroducerile și daunele provocate. Această inițiativă își propune să promoveze o colectare mai amplă a datelor și să accelereze introducerea datelor, cu implicarea directă a comunității de vânători.
Comparație între Europa și Italia
Comparația relevă faptul că Atât Europa, cât și Italia au înregistrat o creștere semnificativă a populațiilor de ungulate sălbatice, în mare parte datorită gestionării durabile care include vânătoarea reglementată.
Populațiile unor specii cheie, cum ar fi căprioara, mistrețul și cerbul roșu, sunt în creștere în ambele contexte. Vânătoarea este recunoscută ca fiind una dintre instrument fundamental pentru gestionarea populației, pentru a preveni suprapopularea, a atenua daunele și a sprijini biodiversitatea. Ambele contexte abordează probleme legate deinteracțiunea om-faună sălbatică, cum ar fi daunele produse în agricultură, riscurile de accidente rutiere și potențiala transmitere a bolilor, exacerbate de creșterea populației de ungulate. Schimbările climatice și pierderea habitatului sunt, de asemenea, provocări comune. Nevoia de date precise și bazate pe dovezi este subliniată în ambele cazuri pentru o gestionare eficientă și o formulare eficientă a politicilor.
Politicile de vânătoare din Europa sunt supuse unor ajustări constante. În Italia, legile privind vânătoarea sunt în continuă evoluție la nivel regional, în special pentru speciile problematice precum mistrețul, pentru a atinge obiectivele de densitate a populației și a implementa planuri de control al populației.
Vânătoarea reglementată, în Europa ca și în Italia, nu este o simplă activitate recreativă, ci o pilon esențial al gestionării faunei sălbatice, ceea ce contribuie la reziliența ecosistemelor și la conservarea patrimoniului natural, asigurând gestionarea populațiilor de animale sălbatice prin strategii de exploatare informate.
