Libera Caccia Grosseto critică activitatea Oficiului de vânătoare al provinciei Grosseto care se remarcă față de celelalte Birouri ale diferitelor provincii toscane prin lipsa de inițiative și nu numai.
De ce diferă întotdeauna Biroul de vânătoare din provincia Grosseto de Birourile de vânătoare ale celorlalte provincii ale Toscana? Poate că politicienii și oficialii din Grosseto simt că trebuie să se diferențieze de toți ceilalți? Sau poate lipsesc conexiunile potrivite? Pentru că? Aceasta este întrebarea pe care vânătorii și-o pun tot mai des și din moment ce nu există răspunsuri exhaustive, apelăm la toți cititorii pentru ca aceștia să răspundă prin presă. - De ce provincia Grosseto este singura din Toscana care nu a cerut vânătoarea ca excepție la graur? Cu toate acestea, toți locuitorii din Grosseto își amintesc greutățile pe care mulți au trebuit să le îndure iarna trecută din cauza guanoului lăsat de aceste păsări. Ca să nu mai vorbim de banii cheltuiți pe pagube aduse agriculturii, pentru curățarea străzilor și pentru alungarea acestor păsări.
-De ce provincia Grosseto nu urmează exemplul altor provincii toscane cerând vânătoarea în derogare a Porumbelului? Cu toate acestea, toți trebuie să cheltuim bani buni pentru a curăța jgheaburile acoperișurilor noastre de canalizarea care se instalează acolo. Ca să nu mai vorbim de pagubele de mii de euro produse culturilor agricole.
-De ce este necesar să forțezi vânătorii să aibă un computer sau un smartphone pentru a vâna pentru selecție? Din pacate din acest an pentru a rezerva iesirea trebuie sa o faci doar prin internet si nu mai telefonic. Dacă ținerea telefonului a fost prea costisitoare, având în vedere că aproape 50% dintre vânători au peste șaizeci de ani, de ce nu s-a făcut ca în alte provincii toscane având doar ștampilată cardul de vânătoare?
-De ce continuă să crească numărul minim de participanți la vânătoarea de mistreți, începând cu anul 23? Cu toate acestea, cifrele din sezonul trecut arată că această alegere a fost o greșeală. Mai mult, Oficiul de Vânătoare însuși, menținând legea, a găsit o breșă pentru a permite echipelor cu un număr mai mic de participanți să vâneze în orice caz prin împerecherea cu alte echipe. În acest context, creșterea numărului minim de membri ai echipei nu are niciun sens.
-De ce cheltuiți atât de mulți bani pentru a face rapoarte, tratate, conferințe despre lupi sau câini hibridizați și câțiva în schimb pentru cei care, după o viață de muncă grea, își văd afacerea cu crescători prăbușindu-se?
-Și în sfârșit, de ce tac celelalte Asociații de Vânătoare? Cei care tac sunt de acord spune un proverb!
Paul Isidori
Președintele provincial al Liberacaccia