După Liguria, Curtea Constituțională declară, de asemenea, calendarul regional de vânătoare ilegitim în unele părți ale sale pentru regiunea Marche.
Un alt Calendar Regional de Vânătoare declarat ilegitim de Consulta: este rândul Regiunii Marche care se află în situația de a fi nevoită să aprobe un nou document de management pentru următorul sezon de vânătoare.
Prin sentința nr.116 din 10 mai 2012, Curtea Constituțională a declarat parțial nelegitimă Legea regională nr.15 din 18 iulie 2011, cu modificări la legea nr.7/95, în părțile referitoare la valabilitatea de trei ani a calendarul regional de vânătoare și al articolului 22 care permitea vânătorilor peste XNUMX de ani să practice și alte forme de vânătoare în același timp cu cea aleasă.
De altfel, potrivit Consiliului de Miniștri recurent, „Prevederea unui calendar de vânătoare pe o perioadă de trei ani ar presupune o încălcare a principiului, sancționat de legea statului, pentru care procedura de derogare aferentă condițiilor teritoriale particulare trebuie să fie efectuate anual, pentru a permite ISPRA o evaluare corectă și mereu la zi a situației mediului și a consistenței speciilor de faună supuse vânătorii”.
Pentru Curtea Constituțională, însă, problema legitimității constituționale cu privire la legea regională însăși rămâne neîntemeiată în partea în care prevede că Consiliul Regional propune Consiliului Regional aprobarea calendarului regional de vânătoare până la data de 31 mai după obținerea avizului Observatorul Regional pentru Fauna Sălbatică (OFR) și Institutul Superior pentru Protecția și Cercetarea Mediului (ISPRA).
Potrivit Consiliului de Miniștri, de fapt, redactarea Legii regionale în cauză ar trebui interpretată în sensul că prevede aprobarea calendarului prin lege, mai degrabă decât cu un act administrativ după cum se cere dar în opinia Consiliului. Curtea Constituțională în schimb regula „se limitează, în efecte, la a stabili că aprobarea calendarului regional de vânătoare are loc de către Consiliu, la inițiativa Executivului, fără nicio precizare cu privire la natura actului de aprobare și, în special, , fără să prevadă deloc că acest lucru trebuie îndeplinit conform legii. Dispoziția atacată poate fi așadar bine interpretată în sensul că aprobarea are loc în exercițiul puterii de reglementare: competență pe care Statutul Regiunii Marche o atribuie Consiliului, cu excepția cazurilor în care legile regionale prevăd competența Executiv”.