La Confederația Vânătorilor Toscani a anunţat prima incursiune în vânătoare de către Liga Italiană pentru Protecția Păsărilor (LIPU). Printr-o petiție de strângere de fonduri s-a subliniat necesitatea răsturnării legii naționale a vânătorii reduce lista speciilor vânabile. Un obiectiv pe termen mediu, care, însă, și-ar putea atinge imediat primele rezultate cu o serie de propuneri și atacuri la adresa calendarele de vânătoare ale regiunilor italiene. Sub lupa câteva specii de păsări migratoare de mare interes cinegetic luate ca icoană a unei noi bătălii animalo-ecologiste împotriva căreia una dintre principalele asociații protecționiste, foarte probabil intenționează să măsoare puterea Consiliilor Regionale și a guvernanților în urma buletinele de vot și noua structură guvernamentală. Evident, ne bazăm și pe diviziunile lumii vânătorii care, datorită propunerilor populiste și autoreferențiale, riscă să se dovedească inadecvat și nepregătit pentru această ultimă provocare.
CCT a promovat un proiect în acest sens - „Dată din cer” - a vizat colectarea de date pentru a urmări tendința de consistență a populațiilor de interes cinegetic, starea lor de sănătate, fenologia trecătoarei și orice altceva relevant din punct de vedere științific pentru a structura o strategie de management utilă pentru conservarea speciei în cauză. Rezultatele acestui proiect nu vor fi folosite doar pentru a contracara cererea de închidere a vânătorii pentru specii Alargă, Aripă roșie, Porumbel sălbatic, Pochard, Lapwing, Rock Ptarmigan și Rock Partridge (așa cum a solicitat LIPU), dar și pentru a apăra calendarul de vânătoare din Toscana, care de ani de zile a reușit să îmbine referințele științifice potrivite cu conservarea responsabilă a speciei. În special în ceea ce privește petiția LIPU, încercăm să oferim câteva considerații care pot fi și temeiuri de gândire.
În comunicatul său de presă, Lipu nu include nicio referință științifică, se bazează exclusiv pe sensibilitatea emoțională legată de biologia speciei (ex. Ciocârlia este „Mesagerul dimineții”). Doar în cazul Potârnichii de stâncă raportează o dată care afirmă că 25% dintre subiecții europeni cuibăresc în Italia, fără a preciza sursa. Declarația vorbește despre amenințările fiecăreia dintre cele 7 specii menționate și în toate cazurile, pe lângă presiunea de vânătoare, raportează probleme foarte diferite la vânătoare, cum ar fi schimbările climatice, pierderea habitatelor adecvate, dar mai ales utilizarea tot mai mare a sistemelor agricole intensive cu utilizarea pesticidelor. Un comunicat de presă care nu se dorește a fi doar o poziție față de o categorie (în cazul de față vânătoare), ar trebui să raporteze cel puțin valorile științifice pe care se bazează considerentele, precum și să precizeze că de-a lungul anilor, vânătoarea a fost deja limitată și reglementată prin coordonarea alegerilor de management chiar și cu aceleași Asociații Ecologiste și Protecționiste, tocmai pentru a nu afecta excesiv acele populații de animale sălbatice care sunt amenințate din motive total diferite de vânătoare.
În special, pentru Lark există un Plan Național de Management aprobat de Ministerul Mediului întocmit și bazat și pe considerente și propuneri ale aceluiași Lipu. Prin urmare, se dovedește la fel de mult ca niciodată paradoxală și instrumentală întrucât, pe de o parte, Lipu stă la mesele de consultare ministerială și participă activ la elaborarea planului de management și, pe de altă parte, la câteva luni, cere închiderea vânătorii! În ceea ce privește Vânul și alte specii, dacă și astăzi există multe habitate favorabile speciilor precum pajiştile și pajiştile umede în multe cazuri se datorează activităţii de vânătoare. De fapt, de multe ori doar datorită pasiunii și muncii vânătorilor se mențin zonele potrivite pentru reproducere și odihnă a speciilor pe tot parcursul anului. Pentru sturzul Sassello se face referire mai ales la problema legată de vânătoarea în migrația prenupțială, în ciuda faptului că multe dintre rapoartele științifice nu vizează absolut studiul acestei specii. Într-adevăr datele subiecților migratori sunt adesea stricate de prezența iernanilor, prin urmare nu este concludent din punct de vedere științific.
În fine, vânătoarea Porumbelului Sălbatic are loc adesea doar o zi pe an, exact prima zi utilă a lunii septembrie, când subiecții adulți au întreprins deja migrația către Africa (zona de iarnă); prin urmare, geanta de joc se adresează aproape exclusiv subiecților tineri care, după toate probabilitățile, oricum nu ar putea face acest lucru se adresează migraţiei post-reproductive. Trebuie deci să scriem cu deplină seninătate că Asociațiile Ecologiste și Animaliste ar trebui să evite pierderea timpului făcând război cu lumea vânătorului, doar pentru a-și umple cuferele cu astfel de strângeri de fonduri, dar ar trebui să se angajeze și să investească resursele economice uriașe ale cărora, pt. o bătălie adecvată a salvgardarea și îmbunătățirea habitatelor adecvate speciei în cauză, dar mai presus de toate ar trebui să se angajeze să conștientizeze reglementarea corectă a utilizării pesticidelor în agricultura intensivă, o amenințare reală și cauză de dispariție pentru speciile de păsări rezidente și migratoare.