În centru conservarea habitatelor naturale. Instrumente valoroase cultură, știință și planuri naționale. O legătură străveche. Este ceea ce unește vânătorii de pământ și astăzi. Din orice retorică, și totuși în dialog cu exponenții ecologismului de astăzi, Arci Caccia reiterează conceptul: trebuie recunoscut rolul pe care vânătoarea îl joacă în protecția mediului și a biodiversității. Ce înseamnă? Am discutat despre asta cu președintele Christian Maffei.
ORIGINILE SI VALORILE
„Arci Caccia a fost înființată în 1969 și astăzi se caracterizează prin atenția acordată două aspecte prin excelență: pe de o parte mediul înconjurător, deci nu numai în scopuri de vânătoare, ci a scăzut în angajamentul vânătorilor în activități de monitorizare, conservare. și lucrări la păduri și păduri; pe de altă parte, rolul vânătorilor în societate, bazat pe o concepție a vânătorii ca activitate nu rezervată exclusiv unei elite economice și culturale, ci, desfășurată în reguli precise, o adevărată moștenire a populației”. Doar pe baza acestor doi piloni este posibil să înțelegem angajamentul și provocările care îl preocupă pe Arci Caccia și asociațiile italiene din sector în afara clișeelor sau „pozițiilor”.
„Să începem de la ultimul aspect: este o temă recent pusă în discuție de componenta asociativă agricolă care împinge spre un model privat de vânătoare. Contrastul nostru cu această linie se bazează pe o motivație puternic culturală: cu siguranță principiul consumerist în care este canalizată vânătoarea printr-un model de acest tip va atrage mai puțin atenția ecologistului, dar dacă se merge la rădăcina întrebării poate fi a înțeles că acest lucru s-ar traduce printr-un declin din ce în ce mai rapid al vânătorii din punct de vedere al tradiției și culturii”. De ce este pentru mediu? „Când vorbim de tradiție, în cazul vânătorii ne referim la o legătură profundă cu teritoriul și respectul față de natură. Menținerea unui plan de acces, de exemplu la raioanele alpine, înseamnă a plasa conservarea în centrul managementului retragerii, adică protecția biodiversității și faunei așa cum prevede legea 357. Trebuie înțeles că în spatele unui management neoptimal al retragerea, pentru care ne angajăm astăzi în primă instanță, există un risc puternic în ceea ce privește biodiversitatea”.
Aici intră în joc aportul științelor, care permite ca practica să fie inserată în cunoștințele moderne, să contribuie la protecția faunei, la echilibrul acesteia. „Descoperirile din lumea științifică ne permit să respectăm coexistența speciilor. Vorbim în special de fauna migratoare, unde evoluția științifică ne permite să definim mai bine zonele de retragere. În același mod, planurile naționale de conservare se dovedesc a fi instrumente prețioase, care ne ajută să gestionăm activitatea cu atenție la sustenabilitatea și bunăstarea mediului și a biodiversității”. Este posibil să construim un dialog din acest punct de vedere? „Animalismul exagerat îngreunează, evident, un dialog. Cu panorama de mediu, însă, care gândește în rundă la problemele de mediu, găsim un punct de întâlnire. Și noi ne confruntăm cu provocarea de a nu ne înțepeni într-un dialog care ne pune întrebări”. Un alt obiectiv care te angajează alături de îmbunătățirea managementului colecției, direcția de îngrijire a mediului? „Cu siguranță protecția culturilor agricole de daunele faunei sălbatice”.
Asociația lucrează pentru a promova gestionarea corectă a colecției
Model de privatizare. Un risc pentru ecosistem. Modificări climatice printre cauzele expansiunii unor specii în detrimentul altora
„Printre provocările cu care simțim că trebuie să le confruntăm astăzi – explică Christian Maffei – se remarcă privatizarea activității de vânătoare. Considerăm că este rezultatul unei gestionări incorecte a colecției și a unor specii în special. Ca asociație angajată în sector, suntem primii care ne asumăm responsabilitatea și din acest motiv lucrăm în fiecare zi pentru a realiza un management mai bun, capabil să protejeze mai mult și mai bine biodiversitatea. Trebuie precizat, însă, că creșterea unor specii, mă refer de exemplu la extinderea ungulatelor, în defavoarea altor specii, nu se datorează prezenței sau activității vânătorilor.
Este consecința factorilor de mediu și climatici care pe teritoriul italian au dus la creșterea unor specii și la pierderea altora. Cu alte cuvinte, în final, mediul și clima sunt întotdeauna cele care domină”. Ca vânători și ai legăturii strânse cu pământul, asociații lui Arci Caccia știu bine acest lucru și, prin urmare, lucrează și mai bine pentru a face din angajamentul lor un serviciu de protejare a mediului și a biodiversității. „Astăzi concepem din ce în ce mai mult activitatea nu numai în limitele ce derivă din tradiție, istorie și cultura și pasiunea pe care omul o poartă cu el în acest domeniu, ci concentrându-ne tocmai pe natura practicii ca un potențial și concret serviciu adus comunității. . Ne simțim gardienii unei tradiții care nu contrazice mediul înconjurător, ci mai degrabă își găsește rădăcinile cele mai adânci în el”.