Vânătoare: riscurile împuşcăturii de plumb, ce trebuie să facă un vânător atent
Vânătoare: riscurile împuşcăturii de plumb, ce trebuie să facă un vânător atentPlumbul din lovitura poate lasa urme in joc. Si da. Acest risc este cunoscut de câțiva ani, dar noi cercetări de astăzi arată că particulele minuscule de plumb pot rămâne în carne, indiferent de modul în care este gătită. Acest lucru a fost demonstrat de o investigație condusă de experți de la Fundația pentru păsări de apă și zone umede (WWT), în colaborare cu cercetători britanici și Institutul de Cercetare pentru Vânătoarea de Resursă (Irec). Plumbul este, de fapt, un metal greu și foarte toxic pentru animale. Modalitățile prin care plumbul intră în contact cu carnea animalului pot fi atât prin urmele pe care împușcătura din cartușe le poate lăsa în rană; dar și gloanțele care rămân pe pământ ani de zile în care animalele continuă să se hrănească.
Dar ce daune pot cauza sănătății umane? Cele mai caracteristice simptome, după un exces de metal în alimentele ingerate, sunt afectarea rinichilor, anemia și hipertensiunea arterială.
Pentru a evita pericolele cunoscute ale plumbului, atunci se caută alternative. Cum ar fi, de exemplu, utilizarea gloanțelor realizate din materiale diferite, precum cuprul (mai puțin toxic) sau oțelul.
Până acum câțiva ani se credea că posibilitatea contaminării cu plumb era foarte limitată. Se credea, de fapt, că este suficient să îndepărtați reziduurile de pelete din carcasă și să gătiți vânatul pentru a mânca în siguranță. Fragmentele gloanțelor, pe de altă parte, sunt adesea foarte mici, răspândite prin rană și rămân în diferite părți ale țesuturilor.
Experții, care și-au efectuat sondajul asupra a șase specii din Marea Britanie, realizează că riscul expunerii la plumb este mai mare decât ne-am putea aștepta, în special pentru copii și marii consumatori de carne de vită.
Toate carcasele folosite au fost coapte la cuptor. Rezultatele cercetării arată că o parte din eșantion a depășit nivelul maxim de plumb considerat sigur de către Organizația Mondială a Sănătății (adică 1,75 mg într-o doză săptămânală pentru o persoană de 70 de lire sterline). În timpul studiului, bucățile de carne au fost gătite și apoi peletele au fost îndepărtate. Ecranul cu raze X a arătat că în timp ce glonțul este îndepărtat, concentrațiile de metal sunt menținute, în special cu interacțiunea dată de utilizarea unui acid de gătit, care poate fi un ingredient precum oțetul (care face mai ușoară dizolvarea plumbului în carne).
După cum știm, cea mai mare parte a cărnii de vânat este destinată consumului personal. De fapt, vânătorii înșiși, însoțiți de prieteni și rude, sunt principalii consumatori, subestimând adesea potențialul risc pentru sănătate al acestor cărni.
Dar, așa cum prevede legea, ar fi preventivă aplicarea unor examinări veterinare riguroase după sacrificare, în special asupra trichinelozei la mistreți (o boală cauzată de larvele de Trichinella spiralis). Vânătorul poate preleva mostre din diferite părți ale animalelor capturate.
Deci, ce să faci pentru a minimiza riscurile? Iată câteva îndrumări de care vânătorul trebuie să țină cont: este important să folosești mănuși de latex sau nitril pentru a trata piesa; este necesar să se verifice aspectul exterior pentru a se aprecia starea generală a animalului; de asemenea, animalul trebuie eviscerat cât mai curând posibil; si apoi, este necesar sa transportati carnea in cele mai bune conditii de igiena, sa o pastrati la frigider si sa o consumati fiarta sau la gratar; în sfârșit, trebuie să evităm să lăsăm măruntaiele animalelor vânate în seama câinilor.
Sunt doar indicii minime dar persoanele care se angajează în vânătoare ar trebui, de regulă, să cunoască bolile animalelor, regulile tehnice și igienice de manipulare a cărnii și legislația în vigoare în materie.
Ați putea dori, de asemenea ..
