VÂNATOARE: Maurizio Montagnani, președintele regional al Cpa Sport Toscana trimite o scrisoare regiunii și provinciei Arezzo.
Exprim prin prezenta unele nemulțumiri exprimate de vânători, membrii CPA din Arezzo și nu numai, în special în zona Valdambra, care mi-au reprezentat dezamăgirea pentru sezonul de vânătoare trecut și au evidențiat următoarele probleme:
- lipsa vânatului sedentar, iepurelui și fazanului, care sunt din ce în ce mai rare pe teritoriul cu vânătoare planificată; scăderea lor a fost deosebit de vizibilă în ultimii ani.
Conducerea fazanului se caracterizează, în acest teritoriu, prin repopulări efectuate după sezonul de vânătoare, cu subiecţi proveniţi din reproducere.
Totodată, însă, s-a observat o creștere a prezenței vulpilor, corbilor, păsărilor de pradă etc. În zonele de vânătoare, în schimb, repopulările se efectuează în general în luna septembrie, urmând aceeași soartă ca și cele anterioare, nefiind deci disponibile vânătorilor.
- functionarea defectuoasa a institutelor de fauna salbatica: conform informatiilor furnizate de vanatorii care mi-au indrumat sa trimit aceasta, in raza de repopulare si captare a municipiului Montevarchi, nu exista o densitate de fazani care sa garanteze o repopulare suficienta pt. capturile şi cu atât mai puţin să radieze spontan în teritoriul liber.
Probabil din cauza prezenței excesive a prădătorilor și a lipsei de hrană, întrucât nu se practică culturi de unică folosință și nu sunt implementate alte forme de hrană precum ciugulitul etc. Considerații similare au fost făcute pentru volierele de aclimatizare.
Plângerile vânătorilor se referă și la unele restricții nejustificate și nejustificate pe care Provincia le-a impus calendarului de vânătoare:
1) Încheierea vânătorii de femele de fazan din 8 decembrie motivând-o, cel puțin informal, ca măsură care tinde să favorizeze repopularea naturală. Fără a dori să intrăm în controverse care nu avantajează nimănui, această ipoteză este absolut imaginativă, dat fiind cele de mai sus, se demonstrează pașnic că fazanul din zona de vânătoare „liberă” a dispărut aproape complet. Această specie nu se poate reproduce adecvat nici măcar în ZRC, unde nu este vânată, cu atât mai puțin pe teritoriul liber unde are de-a face atât cu prădătorii naturali, cât și cu vânătorii. Cum este posibil doar să ne gândim sau să presupunem că prin interzicerea femelelor de vânătoare se pot reproduce?
În plus, această decizie nu pare să fi fost susținută de niciun studiu științific, dovadă este faptul că această limitare a ajuns la al treilea an fără a produce niciun rezultat.
2) Vânătoarea de cocoșe se încheie pe 15 ianuarie. Această decizie nu găsește nicio justificare în condițiile în care calendarul regional stabilește că această specie poate fi vânată până pe 31 ianuarie. De asemenea, nu este clar de ce provincia a decis să închidă singură această specie, invocând aplicarea „comunității”, ținând cont de faptul că în alte provincii (Florence Siena Grosseto etc.) a fost închisă vânătoarea de cocoș ca în anii trecuți și conform calendarului regional din 31 ianuarie. Am dori să știm în ce scop și în ce interes (privat sau colectiv) a făcut-o provincia Arezzo.
Această decizie, poate motivată pentru protejarea speciei, ridică multe îndoieli cu privire la utilitatea ei, prin felul în care am dori să cunoaștem rezultatele obținute de organele de supraveghere în lupta împotriva retragerilor ilegale precum practicarea aspectelor matinale și seara. Mai mult, dorind să argumentăm atât asupra deciziei provinciei, cât și asupra dreptului comunitar, pare și mai nejustificat să anticipăm închiderea vânătorii de cocoș, când în țările de tranzit extraeuropene și în locurile de cuibărit aceasta se vânează pe tot parcursul luna februarie și până în martie. Deci, ce rost are să penalizezi vânătoarea legală, în beneficiul lui?
3) Nu știu dacă s-a răspândit vestea că de anul viitor provincia Arezzo ar dori să interzică folosirea zgardului sonor pentru câinii care indică „beeper”, chiar și această decizie, ca și celelalte, pare nemotivată și nefondată și nu destinat să producă rezultate pozitive întrucât, datorită tipului de vânătoare și raselor folosite, acest ajutor a devenit acum obișnuit atât pentru vânătoare, cât și pentru salvarea câinelui în caz de accident.
Mai mult, a enea limitare a provinciei Arezzo ar crea o nouă inegalitate de tratament față de alți vânători din provinciile învecinate care nu au aceste „probleme”. De altfel, folosirea acestui guler a fost spusă și demonstrată în repetate rânduri, cu articole publicate în presa de specialitate care nu afectează deloc cantitatea de mostre, mai degrabă, emitând sunetul chiar și atunci când câinele este staționar, îndeamnă sălbaticul. a se muta.
Aceste decizii, nesusținute de vreo bază științifică și fără rezultate, au insinuat vânătorilor, membrilor și altora suspiciunea că au fost adoptate nu atât pentru binele faunei, cât în alte scopuri care nu au nicio legătură cu protecția acestui .
Aceasta este doar o invitație de intervenție și conștientizare a celor care se ocupă de întocmirea calendarului provincial de vânătoare și de managementul faunei sălbatice, pentru a obține rezultate sigure și de durată. Practica de vânătoare constă în diverse forme de vânătoare, toate cu demnitate egală, iar administrația provincială este de datoria să le reglementeze și să nu le favorizeze pe unele în detrimentul altora.
Aplicarea de restricții și interdicții nejustificate numai pentru anumite forme de vânătoare și permisivitate excesivă față de ceilalți, care se exercită adesea în totală autonomie și autogestionare, presupune o diferență de tratament care nu este acceptabilă din punct de vedere etic și juridic de către cei care suferă o astfel de hărțuire. fără ca motivul să fie explicat.
Asociația de care aparțin, se pune la dispoziție pentru o comparație constructivă cu organele responsabile pentru a putea rezolva problemele expuse mai sus.
Cu stimă, vă salut și vă mulțumesc
Maurice Montagnani
președinte regional toscan
CPA Sports
- ca chitanță publicată -