O lege de schimbat
Sergio Berlato, europarlamentar Fratelli d'Italia-Ecr și numărul unu al Asociației pentru Cultură Rurală, a fost intervievat de Il Secolo d'Italia. Iată declarațiile făcute de onorabilul deputat: „Odată cu propunerea de modificare a legii naționale privind vânătoarea, ne propunem să includem conceptul de „vânătoare pe perioadă și pe specii”. Înseamnă definirea unor intervale de timp în care pot fi luate speciile considerate a fi într-o stare bună de conservare la nivel european și prezente abundent pe teritoriul național. Vânătoarea nu trebuie să afecteze în mod negativ starea de conservare a speciei. Vânătoarea în Italia nu trebuie concepută ca un element de deteriorare sau distrugere, ci ca un element indispensabil pentru a asigura gestionarea corectă a faunei și a habitatelor naturale. Un studiu recent al Agenției Europene de Mediu arată că vânătoarea afectează starea de conservare a animalelor cu doar 0,6 la sută. Impactul asupra ecosistemului cauzat de alți factori precum poluarea, supraconstrucția și distrugerea habitatelor naturale este destul de diferit.".
Rolul vânătorii
Berlato a adăugat apoi: „Al doilea punct de calificare este „respectul pentru uzurile, obiceiurile și tradițiile locale ale regiunilor italiene individuale, uneori foarte diferite de la o regiune la alta, dar nu mai puțin meritând un respect egal pentru aceasta. Dorim să vă reamintim că vânătoarea este o parte importantă și de neînlocuit a istoriei noastre, culturii și tradițiilor noastre care este exercitată de oameni cu cazier judiciar perfect curat care, printr-un management înțelept, garantează un echilibru între diferitele specii de animale sălbatice, garantând compatibilitatea în sine a faunei cu activitățile umane".
Purtătorii culturii rurale
În cele din urmă, onorabilul a concluzionat: „Datorită muncii desfășurate în sinergie între toți purtătorii culturii rurale, adică de către fermieri, crescători, pescari, vânători și partea proactivă și nefundamentală a lumii ecologiste, am observat rezultate remarcabile în beneficiul ecosistemului cu o creștere constantă a faunei sălbatice, atât vânabile, cât și nevânabile. Pentru a ne înțelege mai bine conceptul, dorim să folosim un exemplu cunoscut în cultura rurală: moștenirea faunistică este ca un pom fructifer care, pentru a produce fructe luxuriante, trebuie supus unei întrețineri continue și intervenții de către mâini experte. Pomul fructifer trebuie ținut ferit de buruieni, trebuie udat la nevoie, dar mai presus de toate trebuie tăiat. Vânătoarea – conchide el – reprezintă o acțiune de tăiere echilibrată indispensabilă pentru moștenirea faunei sălbatice realizată de mâini experte, datorită căreia pomul fructifer va garanta fructe luxuriante nu doar pentru prezent, ci și pentru generațiile viitoare.".