Propunerile Asociațiilor de vânătoare din Toscana Federcaccia, Arcicaccia și Italcaccia
Toscana a avansat: alegerea de a discuta problemele de vânătoare pe baza studiilor și a datelor obiective, științei și cunoștințelor, a făcut posibilă aprobarea unor noi reguli comune care constituie un pas important pentru mediu, pentru biodiversitate, pentru managementul faunei sălbatice, vânătoare și agricultură.
Acest rezultat a avut doi protagoniști esențiali: o politică interesată, atentă și concludentă, o asociație de vânătoare atentă și proactivă care, pornind de la rezultatele bune și climatul bun generat de managementul teritoriului desfășurat în ultimii ani cu aportul decisiv al agriculturii. organizații și cu colaborarea asociațiilor de mediu, a putut privi spre viitor.
Asociațiile de scriitor evaluează negativ starea discuțiilor în jurul modificării 157. Confruntarea politică se mișcă între anunțuri bombastice și neconcludente și contradicții flagrante pe de o parte și un amendament instrumental și steril pe de altă parte. Această renunțare la politică la propria profesie, de a aborda o temă care desparte conștiințe și stârnește pasiunile, cu prudență și seriozitate, transformă confruntarea în ceartă, întărește pozițiile, exaspera tonurile, exaltă prezumția de adevăr anihilează orice dorință de confruntare; zdrobirea pozițiilor dintre asociațiile de vânătoare, între acestea și ceilalți protagoniști ai managementului faunei sălbatice, fermieri și ecologisti este evident din ce în ce mai profundă și descurajatoare.
Toată lumea recunoaște astăzi, nu toți ieri, bunătatea legii 157/92, a acelei mari reforme care introduce principiul vânătorii programate, a guvernării active a gospodăririi teritoriului împărtășit de partenerii sociali, în scopul conservării faunei. și sustenabilitatea taxei de vânătoare a realizat un compromis politic pozitiv și cu o lungă vedere în compoziția echilibrată a intereselor conflictuale și a nevoilor diferite în domeniu. Acest document își propune să fie, în primul rând, un apel către forțele politice, o solicitare de a privi spre viitor, de a recupera capacitatea de ascultare, de a recunoaște valoarea medierii atunci când rodul este de interes general, precum protecția mediului și faunei, protecția biodiversității, răspunsul pozitiv la pasiunile legitime pe care societatea le exprimă chiar și în condiții de mediu, culturale, sociale și economice profund schimbate, guvernarea armonioasă a acestei materie între diferitele competențe instituționale.
La 18 ani după 157, există o credință larg răspândită că știința și cunoștințele trebuie să fie liniile directoare pe care să se procedeze pentru îmbunătățirea managementului faunei și a durabilității vânătorii; experiența sugerează numeroase ajustări, ajustări și modificări ca urmare a contextului social și de mediu schimbat, a competențelor instituționale și a politicilor de management, indiferent de aplicarea diferită, și în unele cazuri insuficientă.
Apar punctele esențiale:
1) Să explice, în armonie cu titlul V din Constituție, competența Regiunilor în gestionarea faunei sălbatice și în disciplina vânătorii. Exercitarea acestei competențe presupune autonomie în procedurile de planificare și responsabilitate pentru alegeri. În acest context, funcțiile Ispra trebuie schimbate, cu întărirea și calificarea Institutului în cercetare și monitorizare care vizează furnizarea de cunoștințe, parametri și date utile pentru alegerile de management.
2) Realizarea unei guvernări naționale eficace a materiei care să creeze o legătură mai strânsă între Stat și Regiuni. Comitetul tehnic de vânătoare nu a îndeplinit niciodată această funcție – datorită structurii, componenței și sarcinilor sale. Este nevoie de un organism de legătură și coordonare, susținut de o organizație adecvată, care constituie un punct de referință, verificare și pregătire a propunerilor.
3) Unitatea managementului teritoriului refacerea rapidă a coordonării programelor și managementului, depășirea dualismului dintre zonele interzise vânătorii și teritoriul rămas. Este nevoie de o inovație decisivă în acest sens, care să deschidă un nou rol pe care lumea vânătorii îl poate juca și prin participarea la gestionarea zonelor care, fără a aduce atingere interdicției de vânătoare, ar aduce beneficii pentru biodiversitate și pentru funcția de ansamblu asupra teritoriul.
4) Adaptarea sistemului de acces și mobilitatea cinegetică pentru a garanta condiții echitabile și nediscriminatorii de acces la ATC, pentru a evita regionalismul și municipalismul și pentru a condiționa accesul exclusiv la criterii raționale de durabilitate. Mai mult, să guverneze mobilitatea zilnică reglementată și controlată între diferite regiuni, extinzând la nivel național criteriile și mecanismele larg testate între unele regiuni, pentru migrație, de-a lungul anilor. Într-un sistem bazat pe centralitatea managementului și sustenabilitatea presiunii și a vânătorii, opțiunea vânătorii poate fi eliminată.
5) Transpunerea și aplicarea directivelor UE și a documentelor aferente (Concepte cheie, Ghid interpretativ 79/49 etc.) nu poate fi decât organică și completă, constituind astfel o garanție pentru o prelevare corectă din punct de vedere ecologic, respectuos cu biologia speciilor individuale și al necesitatea conservarii populatiilor salbatice. O prioritate, tot în aceste scopuri, este implementarea unui program de cercetare care să permită achiziționarea de date colectate în mod specific, validate științific și deci împărtășite în unanimitate, asupra fenologiei migratoare a speciei. Calendarul de vânătoare în dreptul național se poate traduce doar într-un „elastic” articulat care, stabilindu-se pentru definirea timpilor și speciilor de vânătoare pe date și criterii comunitare, este pregătit pentru actualizări ca urmare a evoluției dovezilor științifice.
6) Legea 157 este finanțată de vânători, deși legea atribuie conotații faunistice și de gospodărire cinegetică de interes general cu un rol important pentru protecția, salvgardarea și refacerea valorilor naturale și de mediu. O adaptare a prevederilor trebuie să includă atât obligația Regiunilor de a aloca în totalitate încasările din impozitele regionale sectorului, cât și destinația veniturilor din taxele de concesiune guvernamentală: 50% către Regiuni conform prevederilor Legii 388/. 2000 (legea financiară 2001) și principiile federalismului fiscal; procente adecvate pentru finanţarea prioritară a cercetării ştiinţifice.
Reluând astăzi, o confruntare serioasă și productivă este o cerere pe care o adresăm forțelor politice
şi către asociaţiile naţionale de vânătoare.
Propunerea noastră:
a) colectează și afirmă necesitatea reformei asupra acelor puncte fundamentale și esențiale, pe
care să definească un document care să fie partajat într-un mod clar și responsabil;
b) eliminarea, pe baza unui angajament politic explicit între majoritate și minorități, orice proces în derulare în materie - ambele de natură extemporanee precum art. 38 a comunității este la fel de organic ca și proiectele aflate în prezent în Camere - și repornesc, în Parlament, cu un proiect de propunere comună.
O cale de acest fel presupune renunțări dar deschide noi scenarii și postulează rezultate concrete.
Ea implică renunțarea la orice mândrie în asumarea adevărului și îndeamnă la un angajament răbdător și inteligent de a cunoaște adevărul. presupune renunțarea multora de a-și revendica drepturile reale sau presupuse și angajamentul de a propune în interes general; disponibilitatea de a discuta si asculta intre toti cu respect pentru opinii si ambitia de a le reconcilia in interesul general. Asta am făcut noi în Toscana. O Regiune în care „guvernarea” efectivă a schimbărilor economice, sociale și culturale de vânătoare care au caracterizat aceste decenii a făcut posibilă evitarea sărăcirii ecologice și faunistice a teritoriului și a consolidat în societate imaginea vânătorii ca parte vie a unui rural. cultură ale cărei valori își au rădăcinile în istorie și arată că privesc spre viitor.
Acest lucru se datorează faptului că lumea vânătorii a fost conștientă de mult timp că vânătoarea durabilă poate fi recunoscută astăzi doar dacă este percepută ca fiind utilă în scopuri de interes general, precum protecția mediului și a faunei, protecția biodiversității. Nu este deci prezumție, ci experiența concretă care ne împinge astăzi către această inițiativă, care se vrea a fi mai mult decât un simplu apel, un stimul, o solicitare a inițiativei, o cerere de asumare a răspunderii. Prin urmare, pornirea unui drum curajos și inovator care, prin izolarea extremismelor opuse și a impactului dăunător al faptei și spuselor acestora asupra opiniei publice, contribuie la o legislație mai modernă, managementul mediului și al faunei sălbatice mai incisiv, mai puternic și mai coerent angajament pe teritoriu. a componentelor de vânătoare agricole şi ecologiste.