Regula prevede că metodele de utilizare a Fondului sunt definite cu decret al Ministrului Mediului și Protecției Teritoriului și Mării se adoptă în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a legii, după consultarea ministrului politicilor agricole, alimentare și forestiere și a ministrului sănătății. În termen de nouăzeci de zile de la intrarea în vigoare a legii, Regiunile și provinciile autonome Trento și Bolzano vor trebui să transmită Ministerului Mediului lista centrelor de recuperare a faunei sălbatice care funcționează pe teritoriul administrat de asociații. Lumea vânătorii reprezentată de Asociațiile Recunoscute (Federația Italiană de Vânătoare, Asociația Națională de Vânătoare Liberă, Enalcaccia, Arcicaccia, ANUUMigratoriști, Italcaccia, Autoritatea Producătorilor de Vânat) și din CNCN - Comitetul Național de Vânătoare și Natură, consideră nepotrivită satisfacția ministrului Costa, mai ales când consideră că asociațiile de mediu recunoscute - singurii destinatari ai resurselor fondului nou înființat - nu mai sunt singure în apărarea patrimoniului indisponibil al Statului. .
Poate că ministrul nu își amintește că de la promulgarea L. nr. 157/1992 până în prezent, mai întâi Provinciile și apoi (după Delrio) Regiunile au investit resurse, oameni și mijloace pentru gestionarea și activitatea centrelor provinciale, conform unui rol specific al gestionarilor patrimoniului faunistic care intră sub incidența aceleiași legi 157 , pentru recuperare, tratament, reabilitare și reintroducerea exemplarelor de animale sălbatice, bunurile indisponibile ale statului. Este suficient să parcurgeți bugetele provinciilor și orașelor metropolitane și acum cele ale Regiunilor pentru a realiza acest lucru. Printre altele, de precizat că sumele angajate până în prezent - în lipsa oricărei finanțări guvernamentale - au venit și provin din resurse proprii ale aceluiași PP. AA. și prin urmare și din partea din taxele regionale de concesiune de vânătoare plătite de vânători.
Va fi oportun ca Ministerul, în redactarea anunțului, să acorde o atenție adecvată faptului că există specii de faună sălbatică în privința cărora există obligații comunitare de control în scopul eradicării. Nu ar fi chiar cazul să luăm acasă o procedură de încălcare a UE din partea UE atunci când, în loc să încerci să eradicați coipul și veverițele cenușii din habitatele noastre, aceleași specii au fost supuse îngrijirii și reintroducerii în natură. Printre altele, în condițiile în care vorbim de resurse limitate, în lipsa unor criterii și protocoale de prioritate, s-ar putea să riscăm să nu avem bani pentru a trata urgențele reale, adică cele care caracterizează specii tipice din panorama noastră națională a faunei sălbatice. Acestea fiind spuse, se ridică spontan câteva întrebări: de ce numai Asociațiile Ecologiste recunoscute în temeiul articolului 13 din legea nr. 349/86?
Care vor fi cerințele prevăzute în cererea de alocare de fonduri? Nu ar fi mai potrivit, mai degrabă în vederea includerii decât excluderii, să se ia în considerare și acele realități care sunt deja angajate prin lege în activități de refacere a mediului și de protecție a faunei sălbatice (ATC - zone teritoriale de vânătoare, districte alpine, autorități ale parcului etc.) ? Cum Cabină a Direcției Naționale nu putem să nu fim atenți la evidențierea tuturor limitelor și criticităților acestei inițiative care, în ciuda aparențelor, pare să favorizeze mereu aceiași interlocutori și nu deschisă asociațiilor și realităților natură diferită, care sunt însă concret activi în protecția faunei.
Ați putea dori, de asemenea ..
