Cele mai utilizate metode
Până în prezent, cea mai folosită metodă pentru monitorizarea iepurilor a fost numărătoarea nocturnă cu farul cu halogen efectuată dintr-un vehicul. Un sistem despre care se crede că poate oferi estimări destul de fiabile asupra densității acestui lagomorf. Astăzi, însă, sunt disponibile televizoare termice, instrumente mult mai sofisticate și mai scumpe care își pot găsi o utilizare ideală în domeniul faunei sălbatice pentru numărarea speciilor cu obiceiuri crepusculare și nocturne. Pentru a verifica utilitatea acestui instrument pentru numărarea iepurilor în institutele de vânătoare și animale sălbatice, Biroul de Studii și Cercetare Faunistice și Agro-mediu FIdC a efectuat un test comparativ între vizorul termic și farul în douăzeci de zone eșantion din „Italia Centrală”. În practică, aceleași căi au fost străbătute la câteva minute unul de celălalt de un observator cu far și altul cu vizor pentru a evalua diferența dintre cele două instrumente în ceea ce privește contactabilitatea animalelor.
Observări și recunoașteri
Testul a arătat că cu termovizorul este posibil să se identifice un număr mai mare de animale (aproximativ + 35%) în mare parte datorită faptului că cu acest instrument distanța la care poate fi reperat și recunoscut iepurele crește (chiar și la mai mult de 300 m). Ca urmare, aria monitorizată crește cu aproximativ 25%. În medie, estimarea densității crește cu aproximativ 12% în favoarea telespectatorului. S-a constatat că diferența de contactabilitate între cele două instrumente este foarte variabilă în funcție de condițiile de mediu ale terenului. În cazul vegetației foarte joase și uniforme, precum în câmpurile semănate cu cereale de iarnă, diferența depinde aproape exclusiv de distanța de observare mai mare, în timp ce acolo unde vegetația se ridică chiar și cu câțiva cm (medicament) sau în prezența vegetației împrăștiate de înălțime mai mare (tipic culturilor anuale necultivate) vizualizatorul vă permite să identificați mult mai mulți indivizi cu diferențe chiar mai mari de 50%. De altfel, pentru a identifica un iepure de câmp cu farul, trebuie detectată reflexia ochiului, ceea ce nu este întotdeauna posibil în cazul vegetației puțin mai înalte sau în cazul în care vegetația ierboasă sau tufișă împrăștiată proiectează o umbră care poate ascunde subiectul. Vizualizatorul termic pe de altă parte, deoarece se bazează pe detectarea căldurii corporale, nu are această problemă și este suficient să încadrezi o parte a animalului pentru a detecta prezența acestuia.
Problema vegetației
Pe scurt, vizorul termic a fost mai precis și mai eficient decât farul în majoritatea situațiilor de mediu tipice peisajului nostru rural. Trebuie reținut că nici măcar privitorul nu poate „vedea” prin vegetație, așa că pentru iepure, o înălțime mai mare de 30-35 cm rămâne problematică chiar și pentru acest instrument. Vizorul termic poate fi folosit în orice perioadă a anului, dar utilizarea ideală este în lunile reci care fac contrastul dintre căldura animalului și cea a solului mai evident. Posibilitatea de observări video-înregistrări oferite de multe instrumente de pe piață reprezintă un alt avantaj deoarece permite o analiză retrospectivă a muncii efectuate. Este esential insa ca instrumentul folosit sa fie de o calitate excelenta si dotat cu telemetru pentru masurarea distantelor de observare, un parametru foarte util pentru calcularea densitatii. Farul, însă, nu trebuie retras prea în grabă, în condiții de agricultură intensivă, la câmpie, cu vegetație joasă și uniformă, oferă performanțe comparabile cu cele ale unui termovizor. Mai mult, rămâne un instrument util atunci când avem incertitudini cu privire la identificarea speciei: lumina de la far poate rezolva multe îndoieli. Pe scurt, este un instrument care merită întotdeauna purtat cu tine în timpul operațiunilor de recensământ de noapte (Dr. Francesco Santilli – Biroul de Studii și Cercetare Faunistice și Agro-mediu Federcaccia).
Ați putea dori, de asemenea ..
