Răspunsul Ministerul Tranziției Ecologice, pe KC, la o scrisoare trimisă asociațiilor naționale de vânătoare recunoscute de lege, nu toate în adevăr, pentru că nu era semnată de EPS, și care a văzut semnătura CNCN, o asociație non-profit a producătorilor de arme, merită să înceapă o reflecție pentru a ieși dintr-o fundătură. Răspunsul, chiar prea peremptoriu în adevăr, pe fond, reamintește însă cu o mulțime de referințe de metodă și merite ale trecutului mai mult sau mai puțin recent, interlocuţii cu asociaţii, al nostru, care prin lege, împreună cu cel agricol și ecologist, are dreptul să ia cuvântul. Pe subiectul KC, nu prea lasă loc pentru următoarele „calendare de vânătoare” cu excepția „iluzionismelor” vânzătorilor de fum.
Face parte dintr-o schemă de responsabilitate „rebound” pentru care cheia nu este găsită, pentru calendare, planuri de conservare: de la ministru la ministru, de la Regiuni la Europa și înapoi, cu obișnuita „cantata” pe ISPRA. Este imperativ ca vânătorii să știe. Va servi acest șoc pentru a le face pe dragele asociații să înțeleagă că trebuie să ne schimbăm calea pentru a ieși din izolare? Nu toată vina este a destinului „cinic și înșelătoriu”. Am făcut greșeli, perseverența este sinucigașă. Prima problemă care trebuie verificată este disponibilitatea sau mai degrabă interesul Regiunilor de a-și „cântări” voința. Solicităm consilierului Regiunii Veneto să convoace o „masă de discuții”, o încercare care, în trecut, a permis un dialog.
Partenerii pe care îi indicăm pentru discuție sunt asociațiile agricole, cele ecologiste şi cele vânătoare naţionale recunoscute pentru o comparație, sau, de ce nu, o negociere. Credem că eșecul „lobby-ului producătorilor de arme”, cel al vânătorilor și al zidului contra perete este evident, așa cum am denunțat-o la Florența pe 11 februarie. Acea reprezentare a produs zero! Este inutil să urci „scările altora” de la ușile de serviciu. Câte „sirene” care îi măgulesc pe vânători, dar nu au în suflet niciun interes în gestionarea faunei sălbatice, vom mai asculta? Să punem capăt vânătorii consumerismului și consecințelor negative aferente, astfel încât să protejăm biodiversitatea. Depășirea tuturor formelor de poluare este ceva care este responsabilitatea principală a celor care trebuie să regândească „producția” de muniție pentru a spori nu-toxic.
O altă întrebare: comparația poate fi subordonată doar unor date științifice, univoce. Altul devine „cabală”! Faptele ne-au arătat că nu le mai avem de ani de zile. Cei anunțați în consecință și în mod repetat, nu au convins. Aceste „chestii” au contribuit la „Recviem” unei posibilități de salvgardare, cu planuri de conservare, a unor forme de vânătoare. Nu mai suntem acolo. Să începem cu politica de vânătoare. Eliberați ISPRA de condiționările politice și de partida face din aceasta o agenție autonomă pentru toate problemele de care se ocupă este o prioritate care garantează independența.
Cercetarea este, de asemenea, o universitate. Restul a eșuat, demonstrând clar limitele ireversibile ale celor „patru note” care au deghizat absența - mai bine "boicotul" - a celorlalte Asociaţii către o cale unitară „de jos”. Nu renunțăm, ferește-te de vocea vânătorilor, care invocă unitatea, negată de FIdC și alte Asociații. Manifestul nostru pentru vânători este unitate, cuprinsă în mod transparent în Italia. Discuție deschisă împreună, cu atât mai bine. Gata cu paralizia! Este ridicol că „domnii” asociațiilor depun mărturie despre incapacitatea lor reclamând instrumental serviciul „îngrijitor” al producătorilor de arme., complice la eșecul de a gestiona migrația. Ei vând perspectiva vânătorii cu mult dincolo de abolirea art. 842 pe care îl cer toate organizațiile agricole italiene.
O practică larg răspândită unde există o singură Asociație care, sfidând Constituția, nu recunoaște asociațiile libere de a gestiona „Rezervații de vânătoare”. Europei - după ce am recunoscut că ponderea contractuală a Face, ai cărei membri sunt reprezentanții celorlalte asociații de vânătoare italiene, a obținut rezultate slabe - cerem ca legea să fie aceeași pentru toată lumea. Cum este posibil ca problema să nu fie rezolvată? Că regulile pentru Franța sunt diferite de cele pentru Italia? Cuibărirea, împerecherea și așa mai departe sunt supuse unui pașaport? Acolo "slava deșartă", secretul problemelor, sunt un produs pe care nu îl vom vinde italienilor. Confruntarea este deschisă, liberă, sinceră și nu o vom opri niciodată. PS În următoarele câteva săptămâni vom publica (de asemenea, citibil online) un studiu al tehnicianului în faunei sălbatice Dr. Federico Merli care va compara perioadele de vânătoare a speciilor din Europa. Știind să evalueze punctele forte și punctele slabe.