Il vier (Sus Scrofa) joacă un rol decisiv în peisajul managementului faunei sălbatice. Mistretul este o specie omnivoră, în special plastică și caracterizată printr-o capacitate de reproducere surprinzătoare. Aceste particularități au determinat, de-a lungul timpului, și datorită schimbărilor climatice iar la creșterea necondiționată a pădurilor, o creștere considerabilă a numărului de indivizi nu numai la noi regiunea Marche, dar pe întreg teritoriul naţional, provocând o situaţie delicată şi critică la nivel de management care pune probleme în relaţiile dintre lumea agricolă şi cea cinegetică.
Am fost martori de cătreasociatii agricole, în ultimele perioade, luând poziții foarte puternice față de politica regională, așadar, față de vânătorii de mistreți. Unele Asociații Agricole consideră că densitatea mare de mistreți se datorează în principal unuia managementul defectuos al speciei de către echipele de vânătoare căruia îi este încredinţat un anumit teritoriu de vânătoare (unitate de management), de aceea propuneţi „rotaţia echipelor de vânătoare”. Arci Caccia Marche susține că o organizare a colecției cinegetice de mistreți care să prevadă „rotația echipelor de vânătoare” ar fi o alegere greșită din punct de vedere tehnic întrucât i-ar lipsi principiile de management și sociale, fundamentale pentru realizarea tehnicii de prelevare sub forma colectivul menționat anterior. Aplicarea schimburilor de echipă ar însemna întoarcerea în trecut, când acest lucru avea sens având în vedere prezența redusă a mistreților pe teritoriile noastre. Astăzi prezența mistreților este abundentă peste tot, de la coastă până la munte.
Cea mai buna strategie de a contine nivelurile de crestere ale speciei si singura posibilitate de a obtine fructe bune, cu referire la problemele pe care le creează mistretul, este de a conferi echipelor care gestionează propria unitate de management, povara rezultatelor prin adoptarea, de către Zonele Teritoriale de Vânătoare, a unor protocoale operaționale care să facă echipele mai responsabile în toate aspectele managementului (vânătoare, control numeric și intervenții de prevenire a daunelor). Acest lucru nu se întâmplă întotdeauna și este nevoie ca acesta să fie luat cu promptitudine. The Planul regional de vânătoare pentru animale sălbatice (PFVR), documentul tehnico-politic de planificare regională a faunei sălbatice care va trebui, probabil, emis în următorul 2020, va trebui să contureze linii directoare tehnice simple și incontestabile pentru managementul speciilor de mistreți, vizând obținerea unor rezultate. Există realități regionale italiene în care au fost adoptate protocoale operaționale virtuoase care dau rezultate excelente prin crearea unuia scăderea semnificativă a pagubelor aduse culturilor agricole, fără a prevedea rotația zonelor de vânătoare. Chiar și Institutul Superior pentru Protecția și Cercetarea Mediului, ISPRA, în „Orientările pentru managementul mistreților”, reiterează clar că este esențial, pentru un management corect al mistreților, exercitarea exclusivă a activității cinegetice într-o „zonă de vânătoare”. „de care fiecare echipă de vânătoare trebuie să fie legată inseparabil.
Arci Caccia Marche consideră, așadar, că atât întocmirea PFVR, cât și regulamentele/protocoalele de funcționare ale AA.TT.CC. din Marsuri, va trebui să răspundă cu un entuziasm reînnoit la problemele pe care specia le provoacă în teritoriile de astăzi și din ce în ce mai mult. Pentru a aborda mai bine aceasta și alte probleme critice, Arci Caccia Marche a înființat o MESA DESCHISĂ tuturor reprezentanților sănătoși ai asociații de vânătoare, agricole și de mediu să verifice, să examineze, să sugereze acțiuni și să desfășoare acțiuni concrete, împărtășite și adecvate pentru atingerea obiectivului menționat anterior. Arci Caccia este convins că un viitor mai bun se poate construi doar prin dialog și schimb de idei și, din acest motiv, invită toți actorii interesați de proiect să participe la „masa deschisă”.