CNCN: VÂNATOARE FĂRĂ LIMITE - MEDIULIȘTII LE PLACE SĂ VORBEȘTE DESPRE VÂNĂTOARE FĂRĂ LIMITE, MASACRU Anunțat, DEREGULARE.
DIN PĂCARE ÎN ITALIA ACESTI SUNT TERMENII DE COMPARAȚIE CU FORȚELE VERZI, MANEUTATE DE UN IDEOLOGISM CARE ÎLE IMPIEDE SĂ INTREAZĂ UN DIALOG BAZAT PE UN PLAN DE REALITATE ȘI PE ARGUMENTE TEHNICE ȘTIINȚICE.
CNCN - 15 aprilie 2010: Este bine de precizat că ceea ce ecologiștii numesc „vânătoarea tot anul” și „Masacrul anunțat” sunt: încă 9 zile de vânătoare, dacă este cazul, pe an în perioada februarie, doar pentru unele specii, și în limitele studiilor științifice aprobate de Ispra și alte institute abilitate, și cu constrângerea în orice caz a excluderii vânătorii în perioadele de întoarcere la locul de cuibărit, de cuibărit și etapele de reproducere și dependență ale păsărilor. .
Acesta este de fapt corpul articolului 43, care urmează Directivei europene privind păsările și Ghidul său interpretativ, și toate acestea sunt exact ceea ce ecologistii insistă să numească „dereglementare, vânătoare sălbatică, sacrificare fără limite, vânătoare pe tot parcursul anului”. Articolul 43 nu face altceva decât să adopte principiul european, deja aplicat în toate celelalte țări ale Uniunii, al calendarului pe specii și decenii, care conține toate protecțiile speciei, tot în Italia.
Față de parlamentarii care urmează să voteze, îi invităm să nu cedeze șantajului lozincilor ușoare tipice unei comunicări pur emoționale, lipsite, din păcate, de argumente științifice și tehnice concrete, capabile de fapt să traducă 9 zile de vânătoare în amenințări concrete la adresa supraviețuirea speciilor de animale, valorificând doar problema mediului și a Europei într-un mod instrumental.
Cu articolul 43 - afirmă Alessandro Tamburini, președintele CNCN - ne apropiem de o primă reglementare modernă a vânătorii, înțeleasă ca activitate de gospodărire a terenurilor, așa cum este deja considerată în toată Europa, și așa cum ar fi necesar să facem și aici, ca cele mai recente date de la Coldiretti arată: 100 de milioane de daune pe care statul trebuie să le despăgubească regiunilor pentru pagubele cauzate de fauna sălbatică.