Fotografia fotografiei a stârnit un val de reacții mixte preot cu o pușcă: sutană și armă pe umăr. El este Don Luca Mele, paroh a Ollolai. Imaginea din centrul dezbaterii a fost realizată la sfârșitul sărbătorii San Bartolomeo, copatron al orașului Barbagia. „În spatele ei se află dorința de a împărtăși frumusețe moșteniți în acești ani de slujire într-o parohie ai cărei oameni au fost mereu primitori și de ajutor”, explică tânărul preot”, de asemenea, fusilierii au fost, formați într-o asociație pentru a menține în viață. o tradiție singulară și fascinantă". Ei sunt cei care sărbătoresc sărbătoarea cu împușcături: este tradiție. Iar Don Luca, la pagina „Sunt pentru vânătoare”, ilustrează motivele alegerii să fie imortalizat în acea ipostază.
Iată cuvintele lui: „În Ollolai, un orășel din centrul Sardiniei, se păstrează multe tradiții care afectează și religia și îmbrățișează devotamentul popular. Printre acestea, obiceiul de a anunța o reapariție semnificativă în anul liturgic, cum ar fi o sărbătoare importantă, cu lovituri. Acest rit este răspândit și în alte orașe de pe insulă și își are rădăcinile în secolele de dominație spaniolă, când - pentru a înlocui clopotele muți în timpul triduului de Paște - loviturile archebusului anunţa Duminica Învierii. Iar odată cu trecerea timpului, a fost adoptat și pentru alte manifestări comunitare în dorința de a exprima o mai mare solemnitate în zilele în care sunt prăznuiți ocrotitorii parohiei.
Este o moștenire caracteristică păzită cu mândrie și credință. Același lucru se poate spune, de exemplu, despre prezența cavalerilor într-o procesiune: la fel ca in Evul Mediu trecerea unui rege sau a unui guvernator era prevestita odata cu sosirea cailor bine inhamati si dotati cu zdrănitoare, la fel - recunoscând măreția lui Dumnezeu și a marilor martori ai credinței - s-a născut spontan la să avertizeze populația cu privire la tranzitul unui simulacru, astfel încât treburile casnice sau de serviciu să poată fi abandonate și să se acorde atenția cuvenită acel moment anume. Această fotografie a fost făcută la finalul sărbătorii San Bartolomeo, copatronul lui Ollolai, în semn de recunoștință față de o comunitate pe care în curând va trebui să o părăsesc. În spatele ei se află dorința de a împărtăși frumusețea moștenită în acești ani de slujire într-o parohie ai căror oameni au fost întotdeauna primitori și de ajutor.
Au fost și fusilierii, care au format o asociație pentru a menține vie o tradiție singulară și fascinantă. Numai cei care dețin permis obișnuit de armă de foc pot oferi acest serviciu, sub rezerva raportării la autoritățile civile și militare competente care garantează siguranța publică, începând cu muniția în alb, cu grija cuvenită în manipulare și cu respectarea legislaţiei în vigoare privind armele de foc. Această lungă introducere își propune să contextualizeze lovitura și să explice celor care cu siguranță nu pot cunoaște obiceiurile locale, după rezonanța postării cu sutele de share-uri, că nu există niciun mesaj legat de violență. Enoriașii mei și mulți sardinieni, începând cu cei care mă cunosc personal, cu siguranță nu se puteau îndoi de asta. Dar mulți, surprinși negativ, au nevoie poate de o intervenție în acest sens.
Nu mi-e rușine să-mi exprim nemulțumirea pentru atâtea neînțelegeri și pot confirma spiritul cu care s-a născut această publicație, adică cea menționată mai sus și pe care mulți v-au putut citi chiar și cu simpatie. O fotografie similară nu exclude apropierea și solidaritatea în fața tragediilor locale și campionate mondiale care se consumă în fiecare zi, pe care un preot le exprimă cu umilință în diverse moduri, credincios misiunii Bisericii, poate fără să se bazeze pe rețelele de socializare și – așa cum fac mulți slujitori în tăcere și în ascuns – cu breviarul sau rozariul. în mână în faţa tabernacolului, lucrând zilnic în evanghelizare şi în predicarea adevăratelor valori creştine.
Nu pot răspunde pentru exploatarea rău intenționată care are ca scop lovirea preoților și care își rezervă chiar comentarii la arme în general, de parcă toți cei care urmăresc pasiunea pentru vânătoare sau hobby-ul tirului sportiv ar fi criminali. În concluzie, Îmi pot spune că sunt fericit cu ceea ce sunt și ceea ce fac și mă consider foarte norocos că m-am născut și am crescut în frumoasa Barbagia, care te așteaptă cu brațele deschise, dacă te hotărăști să o vizitezi”(YouTube.net).