Stimate director, Nu am putut să nu observăm în această dimineață, în ziarul pe care l-ați regizat, o cutie care relatează - fără semnătură, dar nu este necesar, știm cine a scris-o - minciunile obișnuite ale celor care, nereușind să facă nimic util și concret, nu pot decât să critice și încercați să discreditați ceea ce fac alții. Ne referim, evident, la acele câteva rânduri, rezultat al efortului intelectual al unor franjuri și mici grupuri locale deasociații pentru drepturile animalelor, care de zile întregi răspândesc știri false despre munca vânătorilor în situația de urgență cauzată deepidemie de Covid-19. Lor, și altora ca ei, toate asociațiile de vânătoare au răspuns deja - într-adevăr, le-au anticipat - cu caracter național.
Prin urmare, suntem surprinși să recitim aceleași lucruri, deja infirmat pe scară largă, în ziarul său, chiar dacă raportat în mică parte față de pliantul vehiculat. Cea mai mare minciună – pentru că asta este – este asta donaţiile de la vânători se făceau din banii statului, deci a cetățenilor și că în esență s-au făcut frumoși fără efort. Lăsând deoparte întrebarea nu secundară că dacă există cei care primesc bani de la cetățeni sub formă de împrumuturi, contribuții, „proiecte”, consultanță și diverse acorduri, este tocmai lumea drepturilor animalelor, este bine să precizăm că vânătoarea italiană. asociaţii şi lumea vânătorii în general nu primesc nicio finanţare directă de la stat.
În realitate, ceea ce ei numesc finanțare, nu se știe dacă din ignoranță sau cu rea-credință, nu este altceva decât o rambursare parțială - da, pentru că nu doar Statul nu dă, dar reţine - de o cotă suplimentară la concesiunile de stat şi regionale că fiecare vânător plătește în fiecare an pentru a fi împărțit între asociațiile de vânătoare în schimbul a ceea ce s-a făcut în ceea ce privește gestionarea mediului sălbatic. Așadar, fiecare euro donat de vânători cu ocazia acestei situații precum și a multor alte urgențe, a nivel national, venit din buzunarele vânătorilor! Sub formă de donații în numerar, echipamente medicale, voluntariat, sprijin pentru protecție civilă, servicii în folosul comunității, ajutor pentru familiile nevoiașe și multe altele, lumea vânătorului a donat statului sau cetățenilor puțin mai puțin de două milioane de euro.
În afară de câteva mii de euro! Pot să spună la fel? Iar urgența Covid-19 deoparte, că resursele pe care vânătorii le pun la dispoziție comunității prin licențele și permisele lor în fiecare an (pe care le cuantificăm prudent în peste 200 de milioane de euro) sunt bani folosiți de Stat și de Regiuni în multe cheltuințe pentru cetățeni, una pentru toată sănătatea lor, nu ar fi mai bine și mai corect să ne amintim? Și nu menționăm ce s-a făcut în ceea ce privește serviciile comunitare sub formă de program de lucru voluntar (legi libere) pentru operațiuni de conducere în favoarea Administrației Publice. Aici vorbim de nimic, de argumentele obișnuite, al căror scop este întotdeauna și unul singur: să atace vânătorii și vânătorii. Încă o dată însă, vânătorii se arată a fi actori ai gesturilor mici și mari de responsabilitate ca răspuns la o urgență care astăzi mai mult ca niciodată cere să facă sacrificii și se confruntă cu noi dificultăți care pot fi depășite doar prin unitate și colaborare. Cu tot respectul celor care vor doar să se împartă!