Wilderness Italia despre situația parcurilor italiene, cum să le considerăm? Valoare adăugată sau constrângeri imperiale? Considerațiile lui Zunino cu privire la AIW în special cu privire la Munții Ernici.
Am fost și sindicalist, fie și doar ca membru intern al Parcului Național Abruzzo, și mereu mă întrebam (pe vremea aceea) la ce serveau sindicatele, care se gândeau la orice, cu excepția apărării angajaților de abuzurile angajatorilor lor. Acum descopăr că și sindicaliștii se ocupă de Parcuri, de instituția lor, ține cont, nu de angajații lor (ceea ce ar fi logic). Parcurile, care sunt instituții ale căror scopuri sunt sau mai bine zis, ar trebui să fie, conservarea Naturii, dar care în schimb la noi au devenit vagoane inutile pentru politicienii de trâmbiță și prietenii lor (de asemenea sindicaliști: profesii de multe ori pași spre politică, așa cum istoria). al Italiei ne învață). Da, acum descopăr că până și sindicaliștii luptă pentru Parcuri, care nu creează deja locuri de muncă, dar le desfac așa cum ne învață istoria Parcurilor existente. Cu toate acestea, ei definesc Parcurile ca o „valoare adăugată”: valoare adăugată la ce? Adăugată la poltronificioul politicii, presupun, dat fiind că pentru locuitorii care le suferă Parcurile sunt mai presus de toate constrângeri imperiale puse asupra capului cetățenilor și municipalităților.
Parcul văzut ca o „oportunitate de dezvoltare”: o contradicție în termeni! Dar oare acești sindicaliști știu ce înseamnă un parc? Care sunt scopurile sale? Dacă vrem să creăm o oportunitate de dezvoltare, trebuie să eliberăm teritoriile care sunt legate în prezent, pentru că doar prin eliberarea lor putem vorbi de inițiativă antreprenorială liberă de a crea dezvoltare. Dacă ceva, soluția nu este crearea unui parc, ci crearea unor zone protejate limitate la strictul necesar. În Italia, Parcurile ar trebui reduse cu poate chiar cu 50% (și în număr și extindere), dacă dorim să le readucem la adevăratele lor scopuri de conservare a patrimoniului natural demn de apărare.
Nu managementul prost al Parcurilor „penalizează” teritoriul. Este însăși existența lor! Că Municipiile și proprietarii privați sunt cei care stabilesc ce teritorii doresc să fie legați, ei înșiși își asumă constrângerile pe care doresc să le impună pentru a proteja ceea ce merită să fie protejat, asigurând toate drepturile de folosință și prezență ale cetățenilor lor.
Nu știu acești sindicaliști că toate miliardele pe care statul și regiunile le plătesc pentru gestionarea Parcului Abruzzo sunt folosite pentru a plăti salarii la zeci de angajați inutili (pe care un management bun nu ar fi trebuit să le permită niciodată să-i angajeze!)? Ei știu că Parcul Abruzzo nu are un euro pentru a compensa municipalitățile pentru restricțiile asupra pădurilor pe care Parcul ar dori pe bună dreptate să le stabilească (pentru că altfel municipalitățile rămân libere să efectueze tăierile de pădure după cum consideră de cuviință, pentru că în eventualitatea de veto legea prevede despăgubiri; despăgubiri care nu pot fi plătite fără bani) și pentru semănat teren în favoarea ursului, ca să nu mai vorbim de plata prejudiciului adus faunei? Sau cred ei că este neapărat nevoie de un parc pentru a face asta? Vagonul? În timp ce angajamentele municipale susținute de contribuții de stat și/sau regionale ar fi suficiente. Sau poate vrei ca parcul doar să poată impune interdicții inutile și apăsătoare de vânătoare? Sau, mai rău, să faci totul și mai mult de parcă nu ar fi parcul acolo (cum se întâmplă într-adevăr în majoritatea parcurilor italiene) cu excepția interzicerii vânătorii: aceasta este obligatorie!
Un parc care să forțeze primăriile și persoanele fizice să facă cereri continue pentru fiecare mică inițiativă care privește libertatea lor de a acționa în casa lor? Sau, în schimb, vrei doar ca un Parc să poată da funcțiile de Președinte și Director unor prieteni ai prietenilor tăi? Nu este nevoie de un parc pentru a dezvolta un teritoriu. Un parc este să-l lege! Și cu constrângerile, nu s-a creat vreodată o formă de sinergie care să creeze dezvoltare, tocmai pentru că este o contradicție în termeni. Nicio municipalitate din Italia unde există Parcuri nu este mulțumit de alegerile făcute de administratorii lor. Și ca să afli, trebuie să vorbești cu oamenii, nu cu primarii care poate să fi obținut un loc în Consiliile de Administrație când nu în președințiile acestor organe inutile. Așadar, să-i salvăm pe Ernici, dar să-i salvăm și dintr-un Parc!
Semnat de Franco Zunino
Secretar general al AIW și director al ATC FR1
(9 septembrie 2013)