Wilderness (AIW), o asociație italiană recunoscută de Ministerul Mediului prin Decretul din 28 decembrie 2004 - GU nr. 53 - 5 martie 2005, lansează un nou recurs în comunicatul său de presă. „Un parc pentru care să mori!”.
Titlul nu este absurd. Municipiile care intră într-un Parc sunt pe cale de moarte administrativă, pierdere a puterii asupra teritoriului, să se condamne (administratorii și cetățenii lor) la cereri perene de autorizații pentru fiecare fleac legat de pământul lor și resursele naturale pe care le obțin. toate proprietățile lor din el; o reală atribuire de puteri și drepturi, care de la Municipalități și cetățenii acestora, trec prin lege organului de conducere al Parcului și administratorilor acestora: un act atât de nedemocratic încât este folosit de puține națiuni din lume pentru a apăra Natura, puține chiar în Europa, deși Uniunea Europeană a adoptat metoda prin așa-numitele SIC, ZPS și SAC (metodă avizată și de politicienii noștri!).
Acum CAI din Frosinone și consilierul regional la care se referă (și politic?) ar dori să convingă municipalitățile din Munții Ernici să se înghesuie. Să știe Municipalitățile interesate că, dacă le este necesar acordul pentru a intra într-un Parc, legea nu mai prevede că pot părăsi acesta. Odată parc, parc pentru totdeauna, conform legii italiene! „Un parc de renaștere”, au intitulat ziarele; dar Parcul ar da lovitura de grație Municipiilor din Munții Ernici! Susținătorii „piperii Ciociari” ai Parcului scriu că există deja o „să lungă de constrângeri de mediu (...) la care este supus teritoriul”. Așadar, ne întrebăm, iar Primăriile interesate se întreabă: de ce un Parc, dacă constrângerile există deja, oricum toate sunt impuse? Să creeze fotolii, mereu bine plătite, unde unii dintre ei (dintre susținători) apoi poate merge să se așeze? Să închidă vânătoarea, având în vedere că este singura constrângere de până acum care nu a fost încă pusă în aplicare? Iar pentru a reuși acest lucru dezinformează opinia publică, sperând să-i tragă pe oameni în spatele piștilor, ca șobolanii fabulei de la Bremen: administratorii să fie atenți, să nu se lase vrăjiți de acești fluieri ciociari interesați, care atunci nu vor putea întreține niciodată. promisiunile lor, așa cum demonstrează prea multele exemple împrăștiate în Italia, promisiuni făcute pentru a obține parcuri mari inutile (pentru Natură), mai degrabă decât parcuri mai mici, dar mai serioase (și mai democratice!).
Să știe Municipiilor ce nu le vor spune niciodată sus-menționii cârciumi ciociari, că Municipiile pocăite sunt din ce în ce mai mult în Italia: abia între anul trecut și primele luni ale acestui 2015, cel puțin trei dintre ei și-au găsit deja curajul să aprobe rezoluțiile chiar inutile. să-și ceară ieșirea din Parcurile în care intraseră superficial și cu aceleași iluzii de dezvoltare, economie, turism, contribuții publice, locuri de muncă, posturi etc. (promisiuni nu s-au ținut niciodată!), în timp ce Municipiile și cetățeniile lor au suferit și continuă să sufere constrângerile, cheltuite inutil pentru scopurile pentru care au fost propuse Parcurile: Municipiul Minervino Murge din Parcul Național Alta Murgia (Puglia), Municipiul Trevi din Lazio în Parcul Regional al Munților Simbruini (Lazio) și Municipiul Ottati în Parcul Național Cilento-Vallo di Diano (Campania). Iar alții se vor alătura în curând, pentru că doar cu forță politică se va putea schimba legea care instituie „detențiunea pe viață” pentru municipalitățile (și cetățenii acestora) care intră într-un parc. Printre altele, există o opoziție recentă față de o propunere de extindere a Parcului Regional aprobată de diferite municipalități piemonteze din jurul Monviso, lider printre acestea fiind cel al lui Bobbio Pellice.
Natura trebuie protejată, și trebuie protejată și de cei care dețin proprietatea cadastrală, dar trebuie protejată cu măsuri democratice și eventual și împărtășită de aceștia, și nu opresivă, impusă și imuabilă dacă nu prin voința unică a celor care gestionează Parcurile, care au devenit, prin „expropriere” de facto, proprietari a ceea ce nu le aparține.
07.05.2015
Frank Zunino
Secretar general al Asociației Italiene pentru Sălbăticie