Wilderness Italia cu privire la problema protecției ursului marsican recent adusă în prim-plan datorită memorandumului de înțelegere semnat în acest sens între Ministerul Mediului și Asociațiile de vânătoare; "... învârte caruselul în jurul ursului marsican!"
Ce țară a noastră! Autorități capabile doar să amâne fiecare decizie, iar apoi să le ia mereu pe cele mai abstruse, neconcludente când nu inutile... dar care sunt foarte fumurie pentru opinia publică! Istoria ursului marsican devine din ce în ce mai emblematică pentru această italianitate lipsită de logică și simț practic care ne-a făcut celebri în lume. Dacă mâine ar cădea un satelit, iar dacă satelitul ar lovi un urs marsican, toată atenția ar fi acordată acestei probleme: facturi pentru prevenirea survolării zonelor PATOM, monitorizarea tuturor sateliților cu risc de cădere, poate cu instalarea de „patrioți” care interceptează sateliți care cad sau părți ale acestora! Aici, aceasta este pentru a o ridiculiza, dar și pentru a evidenția metoda prin care problemele sunt în general tratate în Italia (cel mai recent exemplu a fost propunerea de bariere anti-urs de-a lungul autostrăzilor și răspândirea indicatoarelor pentru evitarea coliziunilor pe străzi, mai degrabă decât să te întrebi de ce ursul traversează străzile mai mult decât a făcut-o cândva).
Un urs a murit de presupusa TBC bovină (chiar dacă știința ne spune că TBC este adesea rezultatul altor rele, precum malnutriția), iar TBC devine imediat o problemă primară sau singura, deși nu se identifică nicio urmă recentă printre animalele de companie presupuse. „purtători” ai bolii. Veștile prea gustoase, totuși, pentru a o lăsa deoparte, în condițiile în care se pretează să împingă autoritățile să interzică pășunatul fermierilor urâți, acum în ochii publicului care se face vinovat de toate răutățile, decât să vadă aspectul pozitiv pentru menținerea biodiversității.pășunile și contribuția indirectă la nevoile de hrană ale urșilor, lupilor și vulpilor și vultururilor și vulturii aurii.
Cu ceva timp în urmă a apărut o altă boală cu risc pentru ursul marsican, pseudorabbia, dar aceasta a fost făcută imediat pentru a uita, a pus în știri să nu fie dată și cu atât mai puțin pentru a fi dezvăluită (în afară de interviurile specifice cu experți și autorități!). Pentru că? Simplu, această boală nu poate fi combatetă decât cu vaccinări și cu ajutorul cât mai multor vânători urâți (dușmanii ursului indiferent!) Pentru a reduce prezența mistreților, purtători sănătoși. Deci, mai bine nu vorbiți despre asta și aruncați-vă pe ultimul caz de deces din presupusa TBC bovină, care vă permite să atacați crescătorii. Și să teren alte aparate de cercetare și studiu, acel circ care a ars deja 15 milioane de euro fără nicio construcție (cel puțin pentru urs), pentru că acesta pare să vrea să înceapă Ministerul Mediului, care conform ultimelor știri deja vorbește. de „grupuri de lucru”, „strategii” și... doar inevitabilele „planuri”.
Dar problema Ursului Marsican este veche de peste o jumătate de secol și tocmai de la acele rădăcini trebuie urmărite problemele actuale (niciodată rezolvate și mereu amânate!). Acele probleme, mereu aceleași, care apar și astăzi, doar cu fațete diferite. Ca să revenim la azi, mai-iunie 2014: problema nu sunt carotele crescătorilor, ci de ce ursul merge să caute aceste carote, traversând constant drumurile „periculoase”, semnalizate ridicol turiştilor, pe care le frecventează din ce în ce mai mult tocmai pentru că. sunt atrași de posibilitatea de a face observații ușoare ale urșilor, acum din ce în ce mai domestici și, deci, „problematici” (o altă problemă drăguță care a creat imediat locuri de muncă „rezolvatorilor”!). Evident că există (ar fi!) Nu este nevoie de cercetări suplimentare pentru a înțelege motivele; numai că nu există surd mai rău decât cineva care nu vrea să audă.
Prea simplu, banal și neprofitabil pentru cercetători și învățați să semăneze câmpuri de porumb, să păscească turmele de oi, să rezerve oaze de pace pentru urs, să reducă prezența competitivă a mistreților și a căprioarelor. În America, asta ar face. În Italia aceste propuneri sunt considerate neștiințifice! Și vai să le punem în practică, dacă vreodată se dovedesc cu adevărat decisive, cu riscul de a opri acel carusel care a devorat deja 15 milioane de euro în studii și cercetări!
Frank Zunino
Secretar general al Asociației Italiene pentru Sălbăticie
(3 iunie 2014)