Câini veterinari și de vânătoare: sindromul puțin cunoscut, cel al wobbler-ului provoacă instabilitate și nesiguranță în mersul câinelui tău care poate degenera în paralizia totală a membrelor anterioare și posterioare.
Câinele afectat de această boală se caracterizează printr-o anumită instabilitate pe labe și o clătinare vizibilă. Denumită și spondilolisteză, instabilitate vertebrală cervicală, spondilopatie cervicală, malformație cervicală, în realitate boala constă într-un fenomen compresiv al măduvei cervicale care poate afecta câinii la o vârstă fragedă, în special câinii mari și foarte mari, precum Sf. Bernard, Marele Danez, dar si Mastiff, Labrador, Dalmatian etc, dar care afecteaza adesea cainele in jur de 6 ani, mai ales daca este mascul.
În general, aceste compresii apar din cauza instabilității vertebrale, dar și din cauza malformației structurii osoase, a proastei articulații ale scheletului și a modificărilor lumenului din canalul rahidian.
Simptomele sunt clare de la bun început întrucât câinele prezintă dificultăți de locomoție și în cele mai grave cazuri chiar tulburări neurologice. Initial insa problemele motorii pot fi compensate de partile nevatamate: problema reala apare odata cu raspandirea bolii care incet incet devine ireversibila si poate duce, in cele mai drastice cazuri, la paralizia celor 4 picioare.
Primele simptome vizibile de stăpân sunt legate de mersul câinelui, care articulează pași mai lungi cu membrele posterioare, dar încet-încet boala implică și membrele anterioare care devin mai rigide și obligând câinele să facă pași din ce în ce mai mici.
Factorii care accentuează în mod normal boala sunt creșterea prea rapidă: aceasta poate fi cauzată de o dietă îmbunătățită cu prea mult calciu, fosfor dar și proteine. Trauma este de asemenea periculoasă și adesea cauza principală este o predispoziție genetică.
Eșalonarea, pareza și postura anormală a gâtului împreună cu rezistența la manipularea zonei cervicale sunt toate alarmele care ar trebui să alerteze proprietarul că ceva nu este în regulă. Alte semne sunt legate de o anumită incontinență din partea câinelui, dar și de lăsarea în timpul oricărei activități fizice, de imposibilitatea aproape totală de a se împerechea și de a se debarca de pe pământ.
Nu este neobișnuit ca sindromul Wobbler să fie confundat cu altele similare: de exemplu, mielopatia generativă provoacă simptome similare, precum patologii vasculare și tumori cerebrale; ceea ce contează este ca diagnosticul, de preferință precoce, să fie confirmat prin examene clinice. În acest caz, vindecarea poate fi chiar completă, împreună cu recuperarea utilizării picioarelor din față și din spate. Intervențiile sunt clar chirurgicale, precedate de niște RMN sau radiografii. Operația este urmată de o reabilitare postoperatorie mai mult sau mai puțin lungă în urma căreia câinele poate fi considerat complet vindecat.
În cazurile de sindrom ușor, însă, nu este neobișnuit să se încerce să se amelioreze situația cu utilizarea exclusivă a antiinflamatoarelor și a locului de odihnă al animalului care poate fi striat sau blocat la cap.
Sfatul este așadar întotdeauna același: observă-ți câinele, du-l periodic la un medic veterinar și rezervă toată atenția pe care ți-o rezervă; în acest fel pot fi evitate multe complicaţii lungi şi periculoase.