Joi 11 octombrie Confederația Vânătorilor Toscani (Federcaccia Toscana - ANUU - ARCT - EPS) din Pisa organizează o adunare publică la San Giovanni alla Vena, în municipiul Vicopisano, cu primarii municipalităților afectate de tragicul incendiul care a devastat munţii Pisan, președinții celor două ATC-uri și cu reprezentanții Asociațiilor Confederate. La inițiativă au fost invitați și consilierii regionali aleși în provincia Pisa. Cu această întâlnire vânătorii CCT demonstrează încă o dată cât de mult consideră vânătoarea ca una cu temele mai generale a comunităţilor implicate. Participarea Primarilor este o dovadă a cât de mult lumea vânătorii – cel puțin cea recunoscută în Confederația Vânătorilor Toscani – refuză abordările egoiste și sectoriale, pe deplin conștientă de natura interdisciplinară a vânătorii și de valoarea socială inerentă a acesteia.
În ciuda încercărilor repetate ale culturii animaliste, care până acum a încălcat și ecologistismul cândva matur și antiideologic, de a păta o activitate durabilă, legitimă și strict reglementată, faptele arată în schimb că vânătorii sunt categoria cea mai interesată și angajată activ în salvgardarea mediului, a teritoriului și protecția biodiversității. În timpul operațiunilor de stingere a incendiului care a lovit atât de tare Monte Serra, mulți vânători și-au împrumutat munca alături de echipele intervenente și și-au pus la dispoziție cunoștințele despre zonă în mâinile experte și prețioase ale coordonării de salvare. Acest lucru nu este suficient pentru a opri în anumite cercuri o atitudine de opoziție, neîncredere și neîncredere față de noi. Dimpotrivă, dimpotrivă, se fac declarații și se emit comunicări în care - cerând închiderea vânătorii în zonele afectate de incendiu - vânătorii sunt pusi să perceapă ca fiind mânați de instinct orb de prădător, de parcă nu ar fi fost. interesat de altceva decât de chemarea „sângelui”.
O „caricatură” urâtă și falsă a figurii vânătorului, dar foarte eficientă, în epoca simplificării în masă a fiecărui concept, pentru a pune în contrast categoria „bunului ecologist” cu cea a „vânătorului rău”. Se cere inchiderea vanatorii, motivand-o cu argumente discutabile tehnic si pareri vechi de optsprezece ani ale Institutului pentru Fauna Salbatica de atunci, de altfel - ca cele ale ISPRA azi, care i-a luat locul - neobligatoriu. CCT a înțeles și împărtășit - în fața gravității excepționale a evenimentului - stabilirea zonei tampon în jurul terenului afectat de incendiu, dar își trece în mod voit cu vederea bunătățile pentru a continua să demoleze vânătoarea a priori. Se susține – în mod extravagant – că vânătorii ar pune în pericol siguranța cetățenilor, în ciuda faptului că activitatea acestora se desfășoară cu respectarea distanțelor de siguranță față de drumuri, case și vehicule aflate în mișcare. Nu doar vânătorii nu ar împiedica refacerea și refacerea zonelor afectate de incendiu, deja prin lege interzisă vânătoarea pe o perioadă de 5 ani, dar dimpotrivă ar fi primii voluntari care vor curăța și revendica zonele dezastre.
Menținerea vânătorii de mistreți în zona tampon – contrar celor cerute – este o alegere bine gândită și oportună: ungulatele scăpate de incendiu s-au refugiat în zona tampon, atingând probabil o densitate la hectar de așa natură încât să provoace pagube agricultură și „ecosistem”. În plus, impactul vânătorii în urmărire nu pune în pericol nicio specie de faună sălbatică în perioada în care acest lucru este cerut de Lege, sau de la 1 noiembrie până la 31 ianuarie. De asemenea, este de respins cu fermitate teza conform căreia armele folosite la vânătoarea mistretului sunt în mod inerent periculoase. Lipsa sau insuficienta respectare a regulilor de comportament – de ambele părți – este adevărata cauză a accidentelor care uneori, din păcate – dar întotdeauna într-o măsură mai mică decât marea majoritate a activităților în aer liber – apar în timpul acestui tip de vânătoare pe care, mai mult, Asociațiile își mențin constant atenția și efortul de formare. Absolut inadmisibil - in sfarsit - propunerea de transformare a ANPIL în rezervație naturală. Ar ajunge doar să îmbălsămeze un teritoriu care are nevoie în schimb de o renaștere armonioasă în care natura și activitățile umane să meargă mână în mână în numele sustenabilității mediului. Deși Legambiente, care a devenit purtătorul de cuvânt al acestei atitudini închise, poate crede contrariul, vânătoarea și vânătorii sunt importante pentru atingerea acestui obiectiv dorit.