Honul Brambilla revine la salvarea împotriva vânătorii și cere guvernului să elimine contribuțiile publice la asociațiile de vânătoare.
Cu propria sa întrebare parlamentară prezentată astăzi, 11 iulie 2012, miniștrilor Economiei, Politicilor Agricole, Mediului și Afacerilor Europene, fostul ministru al Turismului, Michela Vittoria Brambilla revine la salvarea împotriva vânătorii în Italia și cere ca fondurile contributive destinate la Asociaţiile de vânătoare sunt contopit în iniţiative mai bune.
Pe această temă, Brambilla atacă: „Patru milioane de contribuții publice pe an plătite de stat către asociațiile de vânătoare și alte zeci de milioane de euro pentru încălcările prelungite ale dreptului comunitar de către Italia, comise de legiuitorul național și regional în interesul vânătorilor și lobby-urile care îi susțin. Iată cât îi costă pe italieni „distracția” câtorva mii de vânători: ei împușcă și noi plătim”.
Continuând cu invectiva, onorabilul membru afirmă: „În timp ce suma Imu-ului se încarcă asupra italienilor, în timp ce pensiile sunt tăiate, exodul este trimis la plimbare, se ridică TVA-ul, administrația publică este tăiată, în timp ce locale. Autoritățile și Sănătatea suferă, nu este clar de ce ar trebui să continuăm să plătim o sumă disproporționată de bani publici unei foarte mici minorități de vânători, pentru ca aceștia să se bucure de a face ravagii asupra moștenirii noastre faunei sălbatice”.
În continuare, adaugă fostul ministru, „la contribuțiile publice plătite de către stat asociațiilor de vânătoare, costurile de vânătoare pentru italieni trebuie să fie considerate și cele care decurg din procedurile de încălcare a dreptului european, comise de legislatorii naționali și, mai ales regionali, în interesul vânătorilor și al lobby-urilor care îi susțin”.
În cele din urmă conchide Brambilla, „Este greu de stabilit câte milioane de euro va trebui să plătească țara noastră pentru încălcările legislației UE comise de legiuitorul național și regional în interesul vânătorilor și al lobby-urilor care îi susțin. Totuși, va fi prea mult, pentru marea majoritate a italienilor care nu și-au pregătit niciodată un aparat dentar”.
Textul integral al întrebării parlamentare a onorului. Strălucește miniștrilor Economiei și Finanțelor, Politicilor Agricole, Alimentare și Silvice, Mediului și Protecției Mării și ministrului Afacerilor Europene.
Camera Deputaților
BRAMBILLA - Ministrului Economiei și Finanțelor;
ministrului politicilor agricole, alimentare și silvice;
Ministrului Mediului și Protecției Mării;
către ministrul afacerilor europene.
Întrebare pentru răspuns scris
Dat fiind:
Directiva 79/409/CEE „Păsări” privind conservarea păsărilor sălbatice, a fost prima directivă comunitară privind conservarea naturii;
- cele menționate mai sus, împreună cu așa-numita Directiva Habitat (92/43/CEE), constituie nucleul politicii comunitare privind conservarea biodiversității și temeiul juridic pe care se întemeiază Natura 2000;
- Directiva „Păsări” impune statelor membre să adopte un regim general de protecție a speciilor, inclusiv printr-o serie de interdicții referitoare la activități specifice de amenințare sau perturbare directă;
- Directiva sus-menționată recunoaște legitimitatea vânătorii pentru speciile enumerate în Anexa II (II/1 în toate statele membre; II/2 în statele menționate anterior) și oferă indicații pentru o vânătoare durabilă. În special, interzice utilizarea metodelor de capturare sau ucidere în masă sau neselectivă și, în special, a celor enumerate în anexa IV a). De asemenea, interzice orice tip de vânătoare cu mijloacele de transport enumerate în anexa IV b);
- Italia se numără printre primele țări în ceea ce privește retragerile și încălcările directivelor UE privind habitatele și păsările;
Ați putea dori, de asemenea ..
- în prezent n. 4 proceduri în temeiul art. 260 din TFUE (aplicarea de sancțiuni pecuniare statului membru care nu a respectat o hotărâre a Curții de Justiție în care se constată o neîndeplinire a statului menționat anterior);
- sancțiunile prevăzute pentru procedura în cauză constau într-o sumă forfetară și o penalitate pentru restanțe, corespunzătoare gravității și persistenței neîndeplinirii. Cifrele indicate de Comisie pentru Italia se ridică la un minim de 8.854.000 EUR pentru suma forfetară și variază între 10.880 EUR și 652.800 EUR pe zi pentru penalitatea de întârziere;
- suma forfetară și penalitatea de întârziere pot fi impuse cumulativ dacă încălcarea dreptului UE este deosebit de gravă și persistentă;
- art. 9 din Directiva Păsări autorizează anumite excepții de la regulamentul de vânătoare, în prezența unor condiții particulare, enumerate detaliat în același articol, și „cu condiția să nu existe alte soluții satisfăcătoare”;
- plângerile formulate de Comisia Europeană către statul italian se referă la adoptarea unor legi regionale în materie de „vânătoare în derogare”, întrucât diferitele Regiuni nu au respectat cerințele menționate la articolul 9 mai sus menționat;
- legile regionale ale Regiunii Liguria (legea regională nr.5 din 2001 octombrie 34, cuprinzând:
„Implementarea articolului 9 din comunitatea 79/409 din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice” (BUR Liguria nr. 10, din 10 octombrie 2001)], astfel cum a fost modificată prin legea regională din 13 august 2002, nr. 31 (BUR Liguria nr. 12, din 28 august 2002)); al Regiunii Lombardia (legea regională nr.30 din 2008 iulie 24, Disciplina regimului de derogare prevăzut de articolul 9 din Consiliul 79/409/CEE, din 2 aprilie 1979, privind conservarea păsărilor sălbatice, în aplicarea legea 3 octombrie 2002, nr.221 (Buletinul Oficial al Regiunii Lombardia nr.31, Suplimentul ordinar din 1 august 2008), astfel cum a fost modificată pentru sezonul de vânătoare 2009/2010, prin Legea regională a Regiunii Lombardia din 16 septembrie 2009, n.21 (Buletinul Oficial Regiunea Lombardia nr.37, Suplimentul ordinar din 18 septembrie 2009)); a Regiunii Veneto (legea Regiunii Veneto din 12 august 2005, nr.13 (BUR Veneto 16 august 2005, nr.77), în aplicarea legii din 3 octombrie 2002, nr.221, care completează legea din 11 februarie 1992, nr.157 , privind protecția faunei sălbatice și a vânătorii, în aplicarea art.9 din 79/409/CEE) și Regiunea Sardinia (legea regională nr.2 din 13 februarie 2004 care reglementează vânătoarea în derogare, și decretele 3/V din 2004 și 8/IV din 2006), au condus la răspunderea Italiei pentru încălcarea legislației UE și implică plata unor amenzi economice mari care urmează să fie suportate din resursele statului;
- selectarea perioadelor deschise vânătorii presupune gravarea de profile specifice protecţiei mediului şi ecosistemului, care intră în competenţa exclusivă a Statului, de la care, cu siguranţă, acesta nu poate deroga;
- Implementarea Directivei Păsări în Italia a avut loc prin Legea nr. 157 din 11 februarie 1992 cuprinzând „Regulamentul pentru protecția faunei sălbatice homeoterme și pentru vânătoare” completat de Legea nr.3 din 2002 octombrie 221;
- Articolul 24 c.1 din legea 157/1992 instituie un fond alimentat cu o taxă suplimentară la permisul de purtare a puștii „și de uz cinegetic”;
- Conform paragrafului 2 al articolului anterior, fondurile disponibile se repartizează până la data de 31 martie a fiecărui an prin decret al ministrului economiei, de comun acord cu ministrul politicilor agricole: 95 la sută se împarte între asociațiile de vânătoare recunoscute la nivel național - adică Federcaccia. , Arcicaccia, Libera Caccia, Enalcaccia, Italcaccia, Anuu - „proporțional cu consistența de membru respectiv, documentată”; 4 la sută „pentru funcționarea și îndeplinirea sarcinilor instituționale ale comitetului tehnic național de vânătoare de animale sălbatice”; 1 la sută pentru plata cotizației de membru a statului italian către Consiliul Internațional pentru Vânătoare și Conservarea vânatului;
- Ministerele în cauză, în pofida prevederii explicite a articolelor 1 și 2 din Decretul prezidențial 118/2000 privind beneficiarii de prestații economice, nu fac publice, într-o formă ușor accesibilă cetățenilor, date anuale privind mărimea fondului instituit de art. 24 c.1 și în special pe partea împărțită între asociații de vânătoare recunoscute;
- Acesta din urmă ar fi în jur de 4 milioane de euro pe an;
- Nu pare că suma primită este justificată în vreun fel sau că nu s-a efectuat niciodată o verificare detaliată asupra membrilor, de exemplu prin solicitarea asociațiilor să întocmească declarații de la companiile lor de asigurări cu privire la numărul real de polițe stipulate în an;
- ultimul „control” serios de care avem amintire datează de la mijlocul anilor optzeci, când președintele de atunci al Italcaccia a fost acuzat că „ar fi umflat” numărul membrilor săi, iar afacerea a făcut obiectul unor acțiuni penale și unei proceduri administrative. anchetă de către Ministerul Agriculturii;
- se pare că o parte din aceste fonduri este folosită de asociații pentru achitarea aparatului birocratic remarcabil și a remunerațiilor deloc neglijabile ale conducerii de vârf;
- pare mai indicat, cu atât mai mult în timp de criză, să se asigure transparența și optimizarea gestiunii fondurilor publice, cu monitorizarea atentă a elementelor individuale de cheltuieli;
De stiut:
- nu este oare obligația statului membru să se asigure că orice intervenție privind speciile protejate este autorizată numai pe baza unor decizii care cuprind o motivare precisă și adecvată referitoare la motivele, condițiile și prescripțiile prevăzute la art. 9, nn. 1 si 2, din 79/409;
- dacă legislația națională aplicabilă privind conservarea păsărilor sălbatice nu ar trebui să stabilească criteriile de derogare în mod clar și precis;
- ce inițiative intenționează să întreprindă pentru a se asigura că așa-numita „vânătoare în derogare” nu reprezintă un expedient de creare a unui sistem de vânătoare permanent, mereu în vigoare, sezon de vânătoare după sezon de vânătoare;
- dacă nu este foarte oportun și urgent să se procedeze la adoptarea unor orientări privind păsările, nu doar pentru a reduce incertitudinea generată de reglementările regionale individuale, ci și pentru a împiedica trezoreria statului să plătească penalități pentru adopție, prin Regiunilor, a reglementărilor în contrast cu prevederile comunitare și cu principiile de protecție și salvgardare a speciilor;
- cu ce resurse intenționează să facă față plății penalităților;
- ce inițiative intenționează să întreprindă pentru a se asigura că legislația regională este în conformitate cu legislația UE, scăzând astfel nu numai numărul de litigii (care implică deja, în sine, un angajament de resurse), ci și numărul de condamnări împotriva Italiei;
- Cât sunt resursele care au zburat în fondul prevăzut la alin.1 al art. 24 din Legea 157/1992 în ultimii cinci ani pentru care datele sunt disponibile;
- Cât sunt, în aceeași perioadă de timp, resursele repartizate între asociațiile de vânătoare recunoscute sau, din diverse motive, între alte asociații de vânătoare și câte au fost primite de către asociațiile individuale;
- dacă ministerele competente au definit, cu prevederi separate, criterii suplimentare pentru alocarea acestor resurse;
- Dacă s-au efectuat verificări periodice asupra „coerenței de membru” a beneficiarilor sau dacă resursele au fost debursate pe baza unei simple „autocertificări” a asociațiilor înseși;
- Cum au fost efectuate aceste verificări și dacă au apărut vreodată nereguli sau neconcordanțe cu privire la declarațiile prezentate de asociații;
- Ce verificări s-au efectuat cu privire la utilizarea resurselor destinate „funcționării și îndeplinirii sarcinilor instituționale” ale Comitetului Tehnic de vânătoare a faunei sălbatice și dacă au apărut nereguli;
- Cât este taxa anuală de înregistrare pentru Consiliul Internațional de Vânătoare, dacă 1 la sută din fond este suficient pentru acoperirea costului și, dacă nu, din ce resurse se pot folosi pentru îndeplinirea acestui angajament;
- În cazul în care guvernul, având în vedere criza care stăpânește țara și necesitatea documentată de a limita cheltuielile publice, nu consideră oportună luarea unei măsuri de reglementare pentru desființarea completă a finanțării în temeiul art. 24 c.1 din Legea 157/1992 a asociaţiile de vânătoare au recunoscut autorităţi naţionale, alocând aceste resurse unei cauze mai bune, sau cel puţin, în numele mult invocatei transparenţe, de a supune asociaţiile controlului Curţii de Conturi.
Hon. Michela Vittoria Brambilla
