vânătoare și Fauna. Coordonatorul Agrinsieme Antonio Dosi intervine asupra întăririi activității de prevenire de către Regiunea Emilia Romagna care, recunoscând angajamentul economic depus de Direcția Regională pentru Agricultură, evidențiază câteva elemente extrem de critice.
„Prevenirea este bună – spune Dosi – dar mii de hectare nu pot fi împrejmuite pentru a le ține departe. ungulate: este imposibil din punct de vedere material, precum și dificil de întreținut anumite lucrări. În plus, fermierii ar fi mai implicați în protejarea câmpurilor, zi și noapte, decât în cultivare, cu costuri insuportabile”.
Agrinsieme îndeamnă, de asemenea, unitatea politicii regionale și provinciale privind fauna sălbatică, un teritoriu fragmentat în care competențele și responsabilitățile sunt împletite între parcuri, zone teritoriale de vânătoare și provincii.
„De asemenea, este necesar să le garantăm fermierilor, epuizați după ani de raiduri ale ungulatelor, că pagubele sunt compensate integral deoarece în multe zone de munte și de deal – și nu numai – ale regiunii noastre devine imposibilă desfășurarea activității agricole și pășunat. Pentru aceasta, Agrinsieme Emilia Romagna a elaborat câteva propuneri de modificare a două legi regionale (numărul 8 din 1994 și 6 din 2005) care reglementează vânătoarea și gestionarea ariilor protejate din teritoriul regional”.
„De remarcat că în ultimii 10 ani vânătorii au trecut de la 56.944 în sezonul de vânătoare 2003-2004 la 40.762 în 2013-2014 și la 38.785 în 2014-2015. Îmbătrânirea continuă a vânătorilor și reducerea progresivă a acestora - subliniază coordonatorul Agrinsieme - poate determina, de asemenea, o scădere a resurselor financiare care trebuie alocate pentru prevenirea și compensarea pagubelor, precum și reducerea disponibilității muncii voluntare necesare pentru a ajuta fermierii în pregătirea lucrărilor de prevenire și în implementarea planurilor de control”.
„Practic, este de părere că legislația națională este în curs de modificare, dar în așteptare considerăm că este necesar să intervenim asupra legislației regionale prin implementarea eventualelor modificări ale celor două legi regionale indicate, în vederea despăgubirii integrale a prejudiciului suferit, facem ca managerii ariilor protejate mai responsabili și dau certitudinea că unitatea necesară a politicii regionale și provinciale privind fauna sălbatică este asigurată și în aceste teritorii. Este necesar apoi să se dea certitudine cu privire la momentul implementării planurilor de control – adaugă Dosi – iar legislația trebuie să înlăture orice potențială constrângere”.
Chiar și aspectul birocratic este greoi, potrivit Agrinsieme, deoarece reglementarea regională în vigoare (DGR 1515 din 28) prevede, de exemplu, că cererile de daune suferite ca urmare a nerespectării acțiunii preventive indicate de provincia. „Dacă un fermier nu a suferit niciodată daune, nu se gândește să facă cereri de despăgubire – conchide coordonatorul Agrinsieme – așa că prima dată când trece prin „incursiuni” riscă să fie exclus de la despăgubiri”. În sfârșit, vidrele: „Acum că specia nu mai este considerată de lege ca fiind faună sălbatică, cine va plăti pagubele cauzate de această specie?
(15 decembrie 2015)
Sursa: Sassuolo2000