Vânătoarea din cabane: Bergamo, ANUU, „tradiție penalizată de noile limite cuprinse în noul Plan de vânătoare pentru animale sălbatice”.
Noul PFV (Hunting Wildlife Plan) care ar trebui să intre în vigoare va pune în aplicare marea penalizare a tradițiilor noastre de vânătoare adânc înrădăcinate. Una dintre acestea este vânătoarea de la cabană, care riscă să vadă suprimarea imediată a peste 60 de poziții fixe și o agonie pentru alte 30/40 situate pe dealurile Bergamo și la 1000 de metri de SIC „Valpredina”, întrucât aceasta din urmă, cu nereînnoirea de către proprietar, fie din motive de sănătate, bătrânețe sau din alte motive, acestea nu mai pot fi întreținute, astfel că nici măcar nu pot fi înregistrate pe numele copiilor, rudelor sau altora. De asemenea, noile reguli care vor impune reînnoirea și schimbarea dreptului de proprietate a posturilor fixe situate în cadrul siturilor rețelei Natura 2000 și pe o rază de 1000 de metri de la granița acestora să fie supuse EIM (Evaluarea impactului asupra mediului), creează nu puține probleme și costuri pentru obținerea autorizațiilor. Același lucru se va aplica și în cazul cererii de noi autorizații.
O altă țiglă va fi transformarea „Rutelor de migrație” în „Oaza de protecție”, precum și a celor nou înființate și/sau extinse, ceea ce poate duce la revocarea autorizațiilor acelor posturi fixe care se încadrează în aceste zone, dar de asemenea, interdicția de a înființa altele noi la o distanță mai mică de 400 de metri de granițele acestora. Nu în ultimul rând, interzicerea, pe o rază de 100 de metri de la posturile fixe prezente pe întreg teritoriul provincial, de a implementa orice formă de hrănire artificială și de a planta și/sau întreține specii de plante străine, precum: phytolacca (Phytolacca spp. ), piracanta (Pyracantha spp.), piracanta coccigea, cireșul târziu (Prunus serotina), etc. etc. Atenție: numai în limitele de 100 de metri menționate mai sus, dincolo de oricine va putea continua să planteze speciile de plante străine producătoare de boabe menționate mai sus! Important este că nu sunt la îndemâna urmăririi: o dorință foarte clară de a nu limita răspândirea speciilor „nepoftite” (de fapt deja răspândite în toată Lombardia), ci de a viza vânătoarea din colibă.
Probabil că motivul s-a pierdut! Vrem să interzicem totul și mai mult să demotivăm această formă de vânătoare, fără să știm (dar sunt mai mult decât convins că lucrurile se cunosc, dar prejudecățile prevalează) ce se află în spatele istoriei unei cabane de vânătoare. Miza fixă nu este un număr așa cum a spus sau scris cineva. În spate sunt nenumărate povești ale unor oameni care, de generații, și-au transmis proprietatea cu multe sacrificii făcute de: - fizicieni; în angajamentul de a păstra în ordine acel petic propriu de pământ pe care vânătorul îl alege și pe care îl tratează pe tot parcursul anului ca pe un fel de grădină, care devine o oprire pentru drumeți, întrucât aceștia găsesc acea zonă curată și atractivă pentru pic -nic și / sau un moment de relaxare; - privațiuni; sunt povești ale unora dintre acești oameni care, pentru a se dedica îngrijirii șopronului lor, nu au plecat niciodată în vacanță (au văzut marea doar pe cărți poștale sau la televizor) cu sacrificii de familie; - economico-financiar; majoritatea deținătorilor de autorizație de detașare permanentă sunt și proprietari ai zonei, care au achiziționat-o cu sacrificii economice, făcând ipoteci, investind în propria lichidare și toate sau parțial din economiile lor, gândindu-se apoi să se bucure de beneficii, petrecând câteva ore în natura, ascultând cântecele păsărilor lor de apel și pasiunea lor.
Acest PFVP, acelor oameni care sunt implicați în ciuda lor, cel mai probabil le va strica existența! Și asta ar fi păstrarea credinței cu sloganul politic mereu ostentativ: apropierea de oameni, de teritoriu, de tradiții etc. De ce să nu răsplătim cabanele de vânătoare din provincia Bergamo, adevărate monumente, catedrale verzi ale pasiunii veche de secole? De ce să nu acordăm prestigiu numeroaselor sacrificii pentru îmbunătățirea mediului cu aceste artefacte care mărturisesc istoria noastră și pun în valoare situl regenerat de mâna omului? Toate aceste indicații au fost nesocotite la redactarea PFVP și rezultatul este că, odată cu revocarea autorizației, va exista abandon și acele monumente arboricole, create de generații, vor deveni păduri pline de mărăcini și neglijență. Dacă asta îți dorești, adică anularea tradițiilor noastre și abandonarea teritoriului, s-ar putea spune imediat.
Cu toate acestea, vom face tot ce ne stă în putință pentru a nu pierde acest patrimoniu și pentru a-l proteja în fiecare locație, provincială, regională, națională și internațională. Sperăm ca bunul simț să prevaleze din partea Administrației la toate nivelurile, politicieni și birouri. Ar fi suficient să revenim la PFVP prezentat în SEA (Strategic Environmental Assessment) în iunie 2012 care este în conformitate cu sentința Tribunalului Administrativ Regional Brescia și care ar permite păstrarea tuturor colibelor și să nu se piardă prea multe hectare de teritoriu (socotite mai mult în cea actuală, doar ca garanție, dacă unele nu sunt luate în considerare. să aibă răul în detrimentul vânătorilor) și nu ar exista oaze de protecție pe rutele de migrație care să creeze toate acele probleme menționate mai sus.
Carlo Luigi Piffari
Președintele provincial al Migraționarilor ANUU
(2 iulie 2013)
Sursa: BresciaOggi