O zicală celebră, binecunoscută în realitățile rurale, relata definiția „prinde licurici pentru felinare” sau „fluieră pentru baloane”. Este potrivit să spunem că Coordonarea Protecționistă Vicenza, în loc să profite de anotimp pentru a vâna sturzi așa cum o fac vânătorii, în încercarea de a vâna vrăjitoare, se trezesc vânând fluturi.
Într-o notă emisă în ultimele zile semnată de Renzo Rizzi, Coordonarea Protecționistă Vicenza declară că a activat un „Acțiune colectivă” pentru a determina vânătorii să plătească fermierilor o servitute fantomă cerută de lege. Nu aș dori să zdrobesc entuziasmele ușoare și nejustificate care au pus stăpânire prematur pe anti-vânătoarele vicentine, dar legea de stat 157/92 prevede ceva cu totul diferit de cel susținut de anti-vânătoarea neinformată.
Arta. 23 din legea statului 157/92 prevede crearea unui fond alimentat cu taxe regionale de concesiune plătite anual de vânători (care se adaugă celorlalte taxe de concesiune guvernamentale plătite tot de vânători). Acest fond servește, printre altele, la plata prejudiciilor cauzate de animale sălbatice (atât vânabile, cât și nevânabile) și a pagubelor produse în exercitarea activității care nu pot fi compensate altfel. De reținut că fiecare vânător este obligat prin lege să încheie o poliță de asigurare pentru pagubele cauzate terților (oameni și lucruri).
Iată care este arta. 26 din legea de stat 157/92:
„(Despăgubiri pentru pagubele cauzate de animale sălbatice și activități de vânătoare)
(1) Pentru a face față prejudiciului nedespăgubibil cauzat producției agricole și lucrărilor pregătite pe terenul cultivat și de pășunat al faunei sălbatice, în special din cel protejat, și din vânătoare, se înființează un fond de către fiecare regiune. pentru prevenire și compensare, care include și un procent din veniturile menționate la articolul 23.
(2) Regiunile vor reglementa, cu prevederi specifice, funcționarea fondului menționat la alineatul (1), prevăzând pentru gestionarea acestuia un comitet în care sunt reprezentați reprezentanți ai structurilor provinciale ale celor mai reprezentative organizații profesionale agricole la nivel național și reprezentanți ai asociațiilor. sunt prezente.vânătoarea naţională recunoscută ca mai reprezentativă.
3. Proprietarul sau chiriașul fondului are obligația de a raporta cu promptitudine dauna comisiei menționate la alin. 2, care procedează în termen de treizeci de zile la efectuarea verificărilor aferente, inclusiv prin inspecții și inspecții la fața locului, și în termen de la o sută optzeci de zile după lichidare.
4. Pentru cererile de prevenire a prejudiciului, termenul în care trebuie încheiată procedura este stabilit direct de legea regională.”
Se poate deduce că prejudiciile cauzate de animale sălbatice (atât vânabile, cât și nevânătoare) și prin exercitarea activităților de vânătoare se plătesc cu taxele de concesiune plătite exclusiv de vânători.
Nu se prevede plata financiara in beneficiul proprietarilor fondurilor pentru servituti inexistente, avand in vedere ca tranzitul pe fonduri agrosilvopastorale este reglementat de art. 842 din Cod.
Este adevărat că în alte țări europene nu există drept de trecere, dar în acele țări fauna sălbatică nu este considerată ca o moștenire indisponibilă a statului (cum este cazul Italiei), ci este considerată drept proprietate a proprietarului pământ care dispune de el ca orice alt fruct al pământului său.
Doar pentru a aduce adevărul la această întrebare, care a făcut obiectul unor speculații mizerabile de mai multe ori.
onorabil Sergio Berlato
Deputat italian în Parlamentul European
4 octombrie 2012
Ați putea dori, de asemenea ..
