Comisia care promovează cererea de referendum pentru abrogarea Legii 157/92 și, mai general, pentru abolirea vânătorii în Italia, a anunțat în ultimele zile că Curtea de Casație a invalidat aproximativ 177.000 din cele 520.000 de semnături colectate, excluzând astfel posibilitatea organizării referendumului privind vânătoarea. UNARMI , care apără și promovează vânătoarea la fel de mult ca orice altă activitate recreativă sau culturală care implică arme, este ușurată să afle de această veste și intenționează să profite de această ocazie pentru a sublinia, dacă va fi necesar, cum acest eveniment subliniază prăpastia mare dintre opiniile prezentate zilnic ca fiind majoritare de presă , divertisment, politică și anumite forme de activism agresiv și adevăratele sentimente ale națiunii.
Într-adevăr, este imposibil să nu observăm cum lumea vânătorii, definită în ultimii ani în mod constant ca o minoritate și pe cale de dispariție , în lumina evoluțiilor recente are un număr de vânători activi egal cu aproape dublul numărului de cetățeni care au ales să-și demonstreze aversiunea față de vânătoare prin semnarea inițiativei referendumului ( facilitată în mare măsură, printre altele, de recentele inovații în semnăturile digitale și de prelungirea semnificativă a perioadei de recoltare). Este incontestabil că între cei doi poli nu există adversari „latenți”: marea majoritate a italienilor nu au nicio aversiune față de vânătoare , când nici măcar nu sunt în mod deschis în favoarea acesteia, la fel cum mulți italieni consumă, chiar și sporadic, vânat.
Este oare semnificativ faptul că, dintre toate referendumurile pentru care s-au strâns semnături recent, acesta este singurul de până acum care nu a atins numărul minim de semnături ? Chiar recent, în aplauzele asociațiilor obișnuite anti-arme, comisia a început examinarea unui nou proiect de lege, puternic anti-arme, care se adaugă celor anterioare deja prezentate. Obiectivele proiectului de lege nu au nicio legătură cu siguranța cetățenilor, ci vizează exclusiv obiective represive și opresive.
Invităm partidele și politicienii individuali care promovează aceste inițiative să se întrebe, în afara propriilor „bule” și percepții, dacă sunt cu adevărat încrezători că națiunea consideră problema armelor o prioritate sau este măcar vag preocupată de aceasta... sau dacă este mai degrabă un sentiment distinct minoritar care se bucură pur și simplu de o vizibilitate disproporționată. Cert este că, așa cum am făcut întotdeauna, vom continua să informăm trăgătorii, vânătorii, colecționarii, profesioniștii și, mai general, să ajungem la cei aproape cinci milioane de proprietari de arme italieni , astfel încât, conștienți de pozițiile fiecărui partid cu privire la drepturile lor, să poată vota în cunoștință de cauză (Sursa: UNARMI ).
Ați putea dori, de asemenea ..
