Comitetul de organizare al cerere de referendum pentru abrogarea Legii 157/92 și, în general, pentru anularea vânătorii în Italia, a anunțat în ultimele zile că Curtea de Casație ar fi invalidat aproximativ 177.000 din cele 520.000 de semnături strânse, excluzând astfel posibilitatea ca referendumul privind vânătoarea să aibă loc. UNARM, care apără și valorifică activitatea de vânătoare ca orice altă activitate recreativă sau culturală cu arme, află cu ușurare vestea și intenționează să profite de ocazie pentru a sublinia, dacă este cazul, modul în care acest eveniment subliniază separarea foarte clară între opiniile reprezentate zilnic ca majoritar de presă, din lumea divertismentului, din politică și dintr-un anumit activism de asalt față de sentimentul real al Națiunii.
De fapt, nu se poate să nu remarce cum lumea vânătorii, în ultimii ani definită continuu ca o minoritate și pe cale de dispariţie, în lumina ultimelor evoluții, un număr de vânători activi aproape dublează numărul cetățenilor care au dorit să-și exprime aversiunea față de vânătoare prin semnarea inițiativei referendumului (printre altele puternic facilitat de inovațiile recente în domeniul semnăturii digitale iar prin prelungirea considerabilă a perioadei utile pentru colectare). Este incontestabil că între cei doi poli nu există adversari „latenți”: marea majoritate a italienilor nu au nicio aversiune pentru vânătoare, chiar și atunci când nu este în mod deschis favorabil, la fel de mulți italieni consumă, chiar și sporadic, vânat.
Va fi probabil semnificativ faptul că dintre toate referendumurile pentru care au fost strânse semnături recent, acesta, până în prezent, este singurul care nu a atins numărul minim? În aceste zile, cu aclamațiile obișnuitelor asociații anti-arme, Comisia a început examinarea unui nou proiect de lege puternic dezarmant alături de cele precedente deja prezentate, ale căror scopuri nu au nicio legătură cu siguranța cetățenilor dar urmăresc doar obiective represive şi opresive.
Invităm partidele și politicienii individuali care promovează aceste inițiative să se întrebe, în afara propriilor „bule” și percepții, fie că sunt cu adevărat siguri că națiunea are ca prioritate problema armelor sau este chiar vag îngrijorat de asta... sau dacă nu este un sentiment clar minoritar care se bucură pur și simplu de o vizibilitate disproporționată. Cert este că, așa cum am făcut întotdeauna, vom continua să informăm trăgătorii, vânătorii, colecționarii, profesioniștii și mai general să apelăm la aproape cinci milioane de proprietari italieni de arme astfel încât, conștienți de pozițiile fiecărei partide în privința drepturilor sale, să își poată exprima în mod conștient votul (Sursa: UNARM).