Depunerea contestației
Federația Italiană de Vânătoare, ANUUMigratoriști, Enalcaccia, Arci Caccia, Italcaccia și Associazione Nazionale Libera Caccia: acestea sunt asociațiile de vânătoare care au depus un recurs la Tribunalul Administrativ Regional din Lazio pentru a recunoaște caracterul neobligatoriu al orientărilor privind evaluarea impactului asupra mediului (mai cunoscut sub numele de VINCA).
Intervenția WWF și a LIPU
Contestația a fost înaintată împotriva Ministerului Mediului, Ministerului Politicilor Agricole și Președinției Consiliului de Miniștri. Printre altele, a fost și intervenția WWF și a LIPU. TAR a fost foarte clar în acest sens: „În acest sens, trebuie menționat că directiva „Habitate” a fost transpusă în sistemul nostru juridic prin Decretul prezidențial nr.8 septembrie 1997. 357, al cărui art. 5 prevede obligativitatea supunerii planurilor de fauna sălbatică și de vânătoare la VIncA. Liniile directoare contestate au fost apoi adoptate pentru a răspunde necesității de a elabora un ghid pentru aplicarea uniformă și corectă a art. 6, alineatele 2, 3 și 4 din directivă".
Un act de direcție
Hotărârea continuă: „Liniile directoare nu modifică însă legislația națională actuală și nici nu pot fi recunoscute ca având un caracter provizoriu: ele constituie un act de direcție, împărtășit cu Regiunile și Provinciile autonome. Ca atare, ele nu obligă activitatea administrativă a subiecților abilitati cu privire la aprobarea calendarelor de vânătoare și nici nu ar putea înlocui sau afecta actele de reglementare și/sau administrative pe care subiecții instituționali individuali sunt chemați să le adopte. Prin urmare, aceluiași efect prejudiciabil nu poate fi atribuit doar actelor administrative de punere în aplicare a acestuia, cu inadmisibilitatea în consecință a contestației.".