Inițiativa unor Regiuni precum Veneto, Lombardia și în diferiți termeni Emilia Romagna referitor la problema „autonomiei” încinge dezbaterea politică. O adevărată presare începută de exponenți autoritari ai Lega sui Cinque Stelle, să încheie un proces îndelungat pe o prevedere care face parte din contractul guvernamental. Practic este aprobarea a trei documente de implementare aarticol 116 della Costituzione. În special, sunt identificate criterii de aplicare pentru subiectele concurente indicate de articolul 117 din Carta Constituțională, extinzând în multe cazuri funcții deja parțial exercitate de Regiuni, precum școală, sănătate, mediu, teritoriu, deșeuri, protecție civilă, relații cu Europa, infrastructuri, proprietate de stat etc
În practică, există și aspecte legate de o revizuire profundă a sistemelor de finanțare care reprezintă celălalt nod fundamental al propunerilor din domeniu. Cu toate acestea, dincolo de problemele pur legate de echilibrul care va fi articulat pentru managementul proxy viitori, nu există nicio îndoială că amploarea politică a acestei inițiative depășește cu mult. De fapt, două viziuni foarte distincte asupra puterilor statului și a relației dintre acesta și Regiuni se ciocnesc. Într-adevăr, se propune din nou o temă destul de veche, care a făcut parte din dezbatere în vremuri trecute, inerentă contrastului dintre o viziune substanțial centralistă care urmărește să concentrarea puterilor asupra șefului statului, și cea a unei dimensiuni care vizează lărgirea locurilor de decizie și delegare în teritoriu și autonomii locale.
Tot în cazul nostru, pentru vânători, ca probabil pentru întregul sector rural, centralismul asezonat adesea cu o aplicare denaturată a directivelor comunitare, poate produce consecințe grave și nedreptăți profunde pentru legea și conducerea teritoriului. Episodul pe care am avut ocazia să-l comentăm ieri, cu privire la prezentarea unui amendament la Camera Deputaților semnat de un parlamentar al LeU pentru a conferi ispra puteri absolute şi inviolabile în ceea ce priveşte calendarul de vânătoare, orele şi specii vânabile, este poate demonstrația plastică a cât de periculoase pot fi determinate în Parlament scurtături care ocolesc confruntarea cu administratorii și cetățenii. Cu siguranță nu tot ce strălucește este aur; chiar și în Regiuni au existat adesea alegeri guvernamentale îndoielnice dictate de logici politice instrumentale.
La reforma greșită a relațiilor dintre regiuni și provincii în multe cazuri a ajuns să reprezinte un alt aspect negativ pentru managementul vânătorii și procesele de autorizare și management. Poate că este și adevărat că în bătălia actuală care vede astăzi unele Regiuni în frunte, există părți întunecate de analizat mai bine pentru a împiedica țara să se transforme într-o entitate care circulă cu două sau mai multe viteze. Acestea sunt doar obiecții, precum și altele. Cert este că pe probleme de perspectivă precum cea menționată mai sus sau pe instrumente democratice precum referendumurile și regulile acestuia, nu ne putem dovedi a fi actori distrași și neajutorati. Lumea vânătorului italiană trebuie să recreeze un gând înalt și să participe cu mândrie la discuție despre viitor; o discutie pe care nu o putem delega doar altora!