
Impresia este aceea de a fi confruntat cu intervenții tampon, întotdeauna utile pentru limitarea prejudiciului, dar nu într-un mod incisiv (și cu siguranță nu pentru a rezolva situația). Problema este cea a proliferării zeilor mistreti, și tot ce urmează. Soluția?
Ei bine, să spun drept, în summit-ul care a avut loc ieri dimineață (n.r. 11 septembrie 2015) în Prefectură au zburat multe idei, dintre care majoritatea (printre altele, cele considerate cele mai eficiente) inaplicabile.
Dar să mergem în ordine, și să plecăm de la necesitatea convocării unei ședințe în prefectură pe o astfel de temă anume: mistreții. Totuși, că a fost un subiect simțit a fost demonstrat de participarea la întâlnire, cu reprezentanți ai aproape a tuturor municipiilor provinciei (în special, deloc surprinzător, din Garfagnana și Mediavalle), cu exponenți ai lumea vânătorii, cu liderii poliției și provinciei în sine.
Întâlnirea a fost prezentată de subprefectul Samuele De Lucia, căruia i-a pus treaba gestionând dezbaterea cu cantitatea de mâini ridicate care au fost ridicate în urma intervențiilor de la masă, în special de către comandantul provincial al Corpului Silvic Maurizio Folliero și șef al biroului departamentului regional de agricultură, adică fostul consilier provincial Diego Santi. Atâtea autorități și atâtea întrebări, din cauza unei probleme, și anume proliferarea mistreților, pagubele produse agriculturii, abordarea lor progresivă (și nu prea lentă) a zonelor urbanizate, precum și eventualele riscuri asociate.
Pe scurt, sunt necesare strategii pentru a opri această invazie, iar Diego Santi a prezentat știri privind reglementările regionale de vânătoare care se uită în această direcție (și care ar trebui introduse într-o lună). În special, trebuie introdusă posibilitatea organizării a două glume cu mistreți (unul la scurt timp după deschiderea sezonului de vânătoare, al doilea cu puțin timp înainte de închiderea acestuia) chiar și în arii protejate, folosit de aceste animale drept refugiu pentru vânători. De aici și necesitatea de a se proceda, în mediul urban, cu captarea (studiind și o metodă de gestionare și comercializare a cărnii din aceste capturi) și apoi o serie de măsuri corective, precum utilizarea unei rotații de echipe de vânători în care activitatea de vânătoare s-a dovedit ineficientă.
Comentariul publicului poate fi rezumat într-o singură propoziție: aceste inovații vor fi cu siguranță utile, dar nu sunt suficiente. Contrapropunerile au fost diferite: de la posibilitatea creării a 4 zile de vânătoare la mistreți înainte de deschiderea sezonului (eventual scoaterea lor din calendarul de vânătoare), modificarea calendarului de vânătoare în sine prin anticiparea deschiderii, revenirea pentru a permite so- numită „vânătoare în zăpadă”. Idei eficiente? Poate, dar cu siguranță nu aplicabile, pentru că acestea contravin a ceea ce este legea națională a vânătorii, iar Regiunea nu are posibilitatea de a interveni asupra acesteia.
Santi a explicat că, de fapt, chiar și la Roma ceva se mișcă pentru a schimba legile și a le adapta la realitatea actuală, dar a mai subliniat că nu va fi un proces atât de rapid. Și acel ceva trebuie făcut oricum. Și o altă idee este cea propusă de comandantul silviculturii Folliero, care a invitat municipalitățile să pregătească ordonanțe pentru curățarea terenului, pentru a reduce suprafețele necultivate în care pot prolifera aceiași mistreți.
Și aici propunerea, corectă teoretic, a stârnit mai mult decât un mormăit în rândul celor care le administrează. În special pentru două puncte, reiterate în mai multe intervenții: ordonanțele sunt deja făcute, amenzile sunt ridicate, dar acolo unde nu sunt respectate Municipiul nu poate face nimic. Bineînțeles, ar trebui să intervină pe cheltuiala sa și apoi să fie rambursat de către proprietarii neîndepliniți de obligație. Dar în fața rambursărilor a căror încasare va avea loc cine știe când, trebuie să cheltuiască bani din ce în ce mai greu de găsit.
Și apoi celălalt aspect, cu gust de batjocură: prima garnizoană a teritoriului este reprezentată de fermieri, dar în fața pagubelor mistreților și a rambursărilor ratate (acordate doar celor care au codul de TVA agricol). , adică foarte puțini), uită totul, nu mai îngrijesc pământul, iar mistreții găsesc noi spații și aduc noi pagube. Un cerc vicios ilustrat printre altele de primarul din Minucciano Nicola.
Poli, care ne-a invitat să ne concentrăm nu doar pe problema pagubelor aduse agriculturii, ci și pe problema siguranței, fie din cauza riscurilor pentru trafic, fie din cauza pericolului unui față în față cu omul: „ Am avut – a subliniat el – mistreții în grădina școlii”.
(14 septembrie 2015)
Sursa: IlTirreno-Lucca