Vânătoarea Arcului a decis să abordeze problemaZona teritorială de vânătoare Siena 19, începând cu unul emblematic "A fost odată ca niciodată". Iată cum a descris asociația situația: „Un model construit nu pe vorbă, ci pe fapte, atestat de dorința spontană a multor vânători din alte zone ale regiunii și a multor din afară care au vrut să-și aleagă resedinta de vanatoare, unde jocul rezident nu a fost doar o „speranță”, ci o oportunitate reală. Chiar și OCDE a recunoscut valoarea adăugată a „faunei sălbatice” în mediul rural sienez.
Arci Caccia a jucat atunci un rol decisiv în crearea unor linii directoare în cadrul ATC care să ne permită să demonstrăm – în interiorul și în afara națiunii și în sfidarea „profeților răi” – că se poate face managementul social al faunei sălbatice: fazanii și iepurii de câmp se nasc și trăiesc, se reproduc de generații. Rezultate irefutabile care au venit din munca indelungata, solicitanta, de cativa ani, inceputa odata cu intrarea in vigoare a legii nationale. Concomitent se deschide și chestiunea judiciară a ATC SI19 producția naturală se epuizează, datorită voluntarilor vânătorilor implicați în politicile faunei sălbatice, am revenit la cumpărarea de animale sălbatice și cu rezultate slabe.
Un caz? Astăzi o sentință de achitare încheie acel proces de la Sanchini căruia Asociația își reînnoiește solidaritatea. Președintele ATC rămâne responsabil pentru scrierea necorespunzătoare a stiloului pe un document pe care justiția l-a condamnat. Sanchini nu își irosește experiența, se alătură unei comisii de lucru a Asociației Siena. Pasiunea vânătorilor se realizează prin intermediul ATC-urilor slujindu-i - și nu folosindu-le - așa cum cred alții că fac. „Natura” este cea care condamnă „greșelile” gestionării faunei sălbatice. Când voluntariatul scade, acesta dispare vânat mic, plăcerea vânătorii este înlocuită cu dezamăgirea. ARCI Caccia nu renunță, este pentru calitatea vânătorii într-un peisaj rural bogat și experimentat.