Este o veste absolut reconfortantă pentru cei care au criticat Documentul AIW din 20 august cu privire la problema Lupului în Italia și teza, susținută întotdeauna de subsemnatul, că Lupul din Alpii Piemonti a sosit din Franța și nu din Apenini.
Revista Piemonte Parchi publicată de Regiunea Piemont, care a susținut întotdeauna apărarea lupului alpin indiferent de originea sa (intotdeauna luată de la sine înțeles ca fiind din Apenini) și care în ultimii ani a încercat întotdeauna să minimizeze daunele lupilor. , în ultimul său număr (8/2011) într-un articol semnat de colaboratoarea Claudia Bordese relatează astfel: „(...) lupii s-au întors să calce văile alpine piemonteze (...) trecând granița din Franța, apoi mai departe spre Ossola. (…) ca toate medaliile, și aceasta are dezavantajul ei”.
Articolul continuă: „Munții noștri au fost de secole o sursă de trai pentru cei dedicați creșterii oilor și caprelor. (…) Atacurile – în jur de 300 doar în sezonul de pășune montană 2009 în Piemont – generează pagube care depășesc cu mult numărul de animale ucise. De fapt, trebuie să luăm în considerare și numeroasele animale rănite și dispărute, cele care au căzut de pe o stâncă pentru a scăpa de atac sau care și-au redus drastic producția de lapte de frică”.
În cele din urmă, citim în articol, „Decompensarea psihologică slăbește și mai mult supraviețuitorii. Costurile de management cresc, deoarece animalele nu mai pot fi lăsate singure, iar de multe ori este necesar să se recurgă la utilizarea gardurilor electrificate sau la folosirea câinilor de pază. (…) câinii, pregătiți instinctiv să atace și să respingă lupii, se pot dovedi uneori o problemă pentru drumeții trecători. La toate acestea se adaugă disconfortul psihologic de a opera în așteptarea constantă a unui atac. Este clar că compensarea economică pentru animalele ucise nu este suficientă pentru a rezolva problema”.
Cu alte cuvinte, sunt aceleași lucruri care pot fi citite în Documentul meu „Problema lupului în Italia”, doar că nu Franco Zunino le scrie, ci Claudia Bordese, colaboratoare Piemonte Parchi, și sunt cuvinte care par să facă ecou raportului Comisiei de Agricultură a Camerei care examinează această problemă!
Rămâne doar să sperăm că această Comisie va ține cont de acest articol care, repet, nu vine de la obișnuitul Franco Zunino și publicat de (pentru mulți) disprețuitorul „Wilderness/D”, ci de o altă persoană și publicat. de un ziar autoritar și aliniat ecologic „pe partea dreaptă” (chiar dacă ar fi necesară o poziție de super-parte, dată fiind dependența sa politică de o Regiune și, prin urmare, reprezentând toți cetățenii ei) care până ieri a susținut mereu întoarcerea Lupului la Alpi (Directori semn! ) o teză clar inversă.
Ca să nu mai vorbim de pagubele pe care lupii le provoacă crescătorii de oi din Piemonte, fără să-i pese (lupii) de miile de mistreți, căprioare și căprioare care populează actuala sa zonă și de frumoasele teorii ale manualelor ecologice pe care activiștii pentru drepturile animalelor și ecologiștii din spate. ca atât de mult (sau, mai bine, de la mesele de școală): cele mai slabe verigi din lanțul trofic al lupului din Europa au fost și rămân mereu oaia, capra, calul și vițelul!
Păcat că acest articol „curajos” (pentru că contrazice toate articolele apărute anterior în aceeași revistă (repet, regizat adesea de activiști convinși pentru drepturile animalelor anti-vânătoare!) se pierde în cele din urmă, unde în loc să-și găsească curajul pentru a spune și că lupii trebuie să fie redusi la număr, Bordese bâjbâie cu cuvintele și anunță soluția obișnuită italiană: o comisie de studiu („proiectul PROPAST”) care să stabilească ce să facă!
Dar este deja ceva, în condițiile în care până de curând cele două subiecte discutate, puse în alb-negru de Piemonte Parchi, erau un tabu. Dacă nimic altceva, se recunoaște că există o problemă; si da, asta e ceva!
SECRETARUL GENERAL
Semnat de Franco Zunino
Sursa: Wilderness
Ați putea dori, de asemenea ..
