Consiliul Regional alARCI Vânătoare Puglia, simte nevoia să-și exprime toată dezamăgirea față de acest act de plângere civilă. The Lumea vânătorii din Puglia, trece printr-unul dintre cele mai negre momente din istoria sa, credem că se află pe locul doi după anii referendumului. O serie de împrejurări au subminat o minoritate, care, în mică măsură, a intervenit pentru a salva bugetele regionale la momentul potrivit, dar acest lucru nu este niciodată raportat de mass-media, pentru că zgomotul este de multe ori mai degrabă un braconier „ciupit” de Carabinierii Silvici la o vânătoare de braconaj, deseori confundând cele două categorii, foarte distincte, dar care de multe ori face convenabilă îmbinarea spiritului de economie al hârtiei tipărite. La fel ca un stat de drept echilibrat și modern, minoritățile ar trebui protejate, sau cel puțin garantat în conformitate cu par condicio.
Totuși, în zilele noastre, toate acestea nu se întâmplă, dimpotrivă, injuriile de pe rețelele de socializare, lipsa de respect față de reguli și lipsa de respect, dictate (poate) de restricțiile noii legi regionale care limitează reprezentarea asociațiilor de vânătoare la mesele instituționale., a dus la ascensiunea mișcări care au puțin sau nimic de-a face cu vânătoarea. Cei care ar trebui să garanteze această minoritate, care asigură munca voluntară în gestionarea faunei sălbatice, supravegherea, limitarea pagubelor aduse agriculturii, care contribuie, de asemenea, în mod evident, după cum sa menționat deja, la bugetele regionale, sunt instituțiile. Acele instituții care au contribuit la crearea confuziei și disperării în rândul vânătorilor care plătesc cel mai mare preț, și nu doar din punct de vedere economic. La aproximativ 10 luni de la aprobarea noua Lege Regionala 59/2017, care guvernează și activitatea cinegetică, mult dorită de aceleași instituții, încă nu există nicio urmă din regulamentul de aplicare în ciuda faptului că este aceeași lege, în art. 11 alin.7, să stabilească termenul de 60 de zile pentru aprobarea regulamentului respectiv.
Aprobarea regulamentului, de exemplu, ar fi trebuit să guverneze eliberarea autorizațiilor avizelor zilnice și anuale ale ATC-urilor, acolo unde este necesar (art. 11 alin. 6 din Legea 59/2017). Dimpotrivă, lipsa aprobării regulamentului menționat anterior a generat confuzii și discrepanțe în proceduri, lăsând comisarilor (numiți în acest scop) dreptul de a funcționa așa cum au putut sau și-au dorit. În unele cazuri, exasperarea procedurilor administrative, ca urmare a acesteia, mulți vânători nu au putut, după atâția ani, să participe la deschiderea sezonului de vânătoare în afara provinciei de apartenenţă. Mai mult, regulamentul de aplicare ar fi putut prevedea ipoteza unui pachet de zile libere care să fie folosit pe vânatul migrator pentru cele extraprovinciale, (propus de asociațiile de vânătoare), economisind timp și bani vânătorilor. În calendarul de vânătoare 2018/19, același termen al anului precedent pentru eliberarea permiselor zilnice era semnalat cu „copy and paste”, adică „din a treia duminică a lunii septembrie”, uitându-se de veștile din păcate negative care au introdus infama Legea 59/2017, a urmat ca mulți vânători extraprovinciali nu au putut profita de pre-deschidere în afara teritoriului lor provincial în lipsa autorizaţiilor necesare.
Ca să nu mai vorbim de vânătorii care locuiesc în locații limitrofe altor provincii cu proprietăți care se încadrează în aceleași, de fapt, în lipsa autorizației aceștia au fost împiedicați să practice vânătoarea pe terenul lor, ne întrebăm dacă acest lucru este acceptabil. Comisarul ATC (art.11 alin.11 legea 59/2017) părea panaceul pentru toate relele, ar fi servit, potrivit acestora, la facilitarea realizării noului design organizatoric al ATC, cu aprobarea noului PFVR. , după cum știți, a renunțat și până în prezent nu a fost încă aprobat. Așa că ne întrebăm: a fost necesară punerea în funcțiune a ATC-urilor și delegitimizarea reprezentanților legitimi ai vânătorilor, fermierilor etc...? Numirea comisarilor nu este lipsită de critici, în fapt, aceleași au fost identificate în rândul personalului regional sau provincial conform prevederilor art. 11 alin. 11 din legea 59/2017. Ei bine, arta. 11, alin.10, din Legea 59/2017, se precizează: „Regiunea are competența de a supraveghea, controla și coordona activitățile Comitetului de Management ATC. S-ar putea spune... controlați și controlori !!! Lumea vânătorului s-a săturat de acest „management” și nu credem că trebuie să apelăm mereu la Magistratura sau Judecătorul Administrativ pentru a ne vedea drepturile garantate. Asociațiile de vânătoare plătesc deja un decalaj foarte mare față de asociațiile de mediu / drepturile animalelor, care, grație casei de discuri non-profit, înregistrează un avantaj economic deloc neglijabil în fața Judecătorului Administrativ.
Trebuie făcută o discuție separată pentru cei care ar trebui să garanteze corectitudinea și respectarea legilor. Prin aceasta mă refer la organele responsabile cu supravegherea vânătorii. În ultimele zile asistăm la „spectacole” condamnabile în mediul rural. Lipsa unui anumit punct de referință precum cel al Poliția Provincială este acum o amintire îndepărtată și Carabinieri Forestali nu pot suplini această lipsă acoperind întregul teritoriu cu toate consecințele privind lipsa de vigilență și proliferarea infracțiunilor ce vor urma inevitabil. Cred că a sosit momentul să spunem destule acestor hărțuiri continue și, din acest moment, lumea vânătorii este chemată să se adune și să se unească pentru vezi-ți drepturile garantate fără „dacă” și fără „dar”. Proclamațiile unora dintre colegul nostru de pasiune vânătorească, care continuă să etaleze optimism și să se laudă cu rezultate incerte nu ne deranjează, realitatea, în schimb, este o confuzie larg răspândită și un profund disconfort pe care îl suferim noi vânătorii. Acesta este menit să fie doar o debușare pentru o reprezentare a cetățenilor care își iubesc pasiunea și cine sunt obosit să-și urmărească drepturile fără nicio protecție și garanție care să le fie recunoscută, pur și simplu pentru statutul lor de cetățeni ai unui stat modern și civil.