Sărac tuscia, batut si jignit pana la moarte. Sute de hectare destinate, în cel mai bun caz, cu bună știință sterilității și deșertului. Se profilează turbinele eoliene gigantice împrăștiate ici și colo pentru a compromite mediul și peisajul. Monoculturi invazive și pervazive, care amenință, fără îndoială, biodiversitatea până la cea umană. Recipient de deșeuri de pretutindeni. Toate împreună și cu o concentrare care nu are egal în Italia și poate în Europa. Suntem printre cei din zonă și ai tăi bogăția mediului avem o grijă deosebită, fără îndoială, pentru o implicare egoistă, care nu atrage simpatia, dimpotrivă. Acest punct de vedere nu prejudiciază însă o observație obiectivă, susținută de orice număr sau procent și sub ochii tuturor.
Este suficient să ne plimbăm străzile, să ne frecventăm puțin peisajul rural. Pe lângă durere, plângere, în unele cazuri rare indignarea, de ce? De ce este posibil acest lucru? Adică, compromițând grav ceea ce toată lumea repetă obosit pentru a fi resursele noastre pentru viitor: turism, mediu, agricultura de calitate, ruralitate. Să se întâmple ca multinaționale ascunse în spatele unor companii ieftine cu răspundere limitată, ca o nouă mare proprietate înrobită de marea industrie și distribuție organizată, ca lanțul de aprovizionare opac al deșeurilor, să poată programa și programa netulburat efectua raiduri și fiecare profit unde, cum, când vor? Că orice aroganță, aroganță, putere distructivă poate fi exercitată împotriva acestui pământ, aproape cu bravada?
De asemenea, traiectoria demografică pare să prefigureze un declin ireversibil. Ce va fi Tuscia peste zece, douăzeci de ani? Pe ce panoramă se vor uita ochii noștri și ai puținilor noștri copii și nepoți? Ce ne vom întoarce viața dacă fiecare resursă bună este împrăștiată? Este greșit sau exagerat să spunem că se întâmplă pentru că suntem un pământ slab, cu o structură socială și o clasă „conducătoare” în cel mai bun caz inconștientă și neputincioasă, dacă nu, mai frecvent, ipocrit și subordonați pentru patru bănuți de putere sau doar patru cenți? Cu siguranță o clasă politică conducătoare, dar nu numai. Este implicată fiecare categorie productivă, fiecare realitate asociativă. Nu poate fi decât așa, iar plângerile împrăștiate și alarmele sporadice nu sunt suficiente pentru a ne auto-absoluți. Și asta privește, sincer să fim, chiar și în marginalitatea noastră obiectivă, chiar și lumea noastră. Ce sa fac?
Construirea unui front unit, cu toți cei care vor să se opună, fără a prejudicia, acestui masacru. Pentru a face un manifest clar al nu, pentru că blocarea drumului către acest dezastru este urgența azi să o ținem deschisă la altceva. Uniți forțele, concret consorționați resurse și forme de opoziție și rezistență, de opinie, administrative, juridice. Pretinzând că politica de astăzi este inflexibilă; pentru că – de exemplu – în ajunul birourilor administrative întreabă cine va aplica, din dreapta, stânga, centru, civic sau altfel, un angajament solemn de a lupta prin toate mijloacele – iar dacă vor ca primăriile să aibă mai mult decât își imaginează – pentru că nici măcar un metru pătrat nu este destinat acestor practici devastatoare și dăunătoare (Arci Caccia Lazio).