Poziția luată de Ministrul Costa care, într-un moment de mare urgență pentru țară, a reușit să găsească timp cu care să se descurce aripile și ciupercile, nu ne-a găsit de acord. De îndată ce nota a fost eliberată, ne-am ieșit din cale întrebând-o pe Camera de control a Asociaţiilor de vânătoare recunoscute o poziție comună luată, dar, din păcate, numai Enalcaccia a considerat oportun să răspundă favorabil apelului nostru. În acest climat de incertitudine, Asociația noastră a susținut cu fermitate, din Alpi până în Sicilia, necesitatea aprobării, pentru anul acesta, a calendarelor de vânătoare care să reflecte pe cele din sezonul trecut în toate regiunile.
Acest lucru este dintr-un motiv simplu, pentru a evita contestațiile din partea asociațiilor pentru drepturile animalelor prin propunerea din nou texte aplicate deja anul trecut. Din acest motiv dezaprobăm cu tărie atitudinea ministrului, care și-a dat osteneala să scrie Regiunilor, cerând excluderea celor două specii din probă, mișcare deja încercată în urmă cu doi ani cu porumbelul și anul trecut din nou cu pohard, din fericire cu rezultate slabe. În opinia noastră, ministrul, mai degrabă decât să ceară interzicerea taxei, care este și responsabilitatea colegei mele Bellanova, ar fi făcut mai bine să se ocupe de operaționalizarea planurilor naționale de acțiune privind poard și lapwing.
De fapt, dacă nu este adevărat că Europa ne ordonă să suspendăm colectarea celor două specii, pe de altă parte, este foarte adevărat că a insistat să adoptăm măsuri care să favorizeze creșterea acestor specii. Ei bine, înlăturarea a ceea ce împiedică creșterea unei specii și adoptarea măsurilor care o favorizează, planul de acțiuni, într-adevăr, asta este o competență a ministrului Mediului asupra căreia am dori să știm în ce punct ne aflăm. . Pe acest subiect, care atinge toți vânătorii, ne-ar fi plăcut ca lumea vânătorului să-și facă auzită vocea într-un mod unitar, ceea ce și-ar fi făcut pondere mai mare și concretitate cererilor noastre.
Pentru aceasta am solicitat prompt interventia Camerei de Control. Din păcate, în loc să primim răspunsuri, a trebuit să vedem problema declarațiilor de poziție ale asociațiilor individuale. Inițiative care ne împrăștie puterea între o mie de fluxuri, ducând în general la nimic făcut. Am făcut ceea ce trebuie, urmând spiritul unitar care ne distinge. Păcat că trebuie să remarcăm că, dincolo de cuvintele frumoase, preferăm să sacrificăm unitatea pe altarul speranței pentru încă câteva cărți.