În această țară ciudată, știi, se poate întâmpla orice. Rezolvarea problemelor duce aproape întotdeauna la derive demagogice extemporanee; se aleg scurtături, se gândește să se intervină asupra unor fenomene cu care ar trebui să se confrunte în complexitatea lor și ca urmare a multiplelor probleme critice, să ofere rețete și soluții miraculoase care să fie oferite politicianului de serviciu și unei opinii publice distrase, lipsite de informații corecte. Cu privire la problemele legate de gestionarea faunei sălbatice, izolarea ungulatelor sălbatice și daunele cauzate, în special de la Mistreţ, de ceva vreme asistăm la o serie lungă de evaluări și propuneri care ne lasă sincer nedumeriți. Cel mai recent este cel recent prezentat de Mișcarea stelelor 5 în Comisia de Agricultură a Camerei Deputaţilor, semnată de onorabilul Filippo Gallinella.
Pentru Mișcarea 5 Stele soluția pentru daune și accidente rutiere este la îndemână. Ar fi suficient să se stabilească figura „navigatorului” mistreților, sau mai degrabă să se înființeze o mică armată de „Rangers” antrenată și plătită de Minister (cu bani publici), pentru a asigura izolarea și controlul faunei sălbatice. Profesionişti selecţionaţi şi salariaţi, care ar înlocui ceea ce astăzi mii de vânători fac în mod voluntar pentru intervenţii în prevenire şi izolare pe mii de hectare de teren.
Așadar, în loc să se intensifice aceste intervenții prin debirocratizarea efectuării acțiunilor de izolare în teritoriu cu vânătoare programată, și mai ales în arii protejate (adesea o sursă de proliferare și refugiu al mistreților), mai degrabă decât să lupte pentru reforma 157/92, prevăzând reguli specifice privind gestionarea ungulatelor, întărirea rolului și autonomiei regiunilor și ATC-urilor în actiuni de prevenire si izolare, se crede că problema poate fi rezolvată cu câteva sute de trăgători auxiliari împrăștiați pe tot teritoriul italian. Rezultatul este în mare parte previzibil! Bani cheltuiți degeaba, număr neglijabil de retrageri, dezangajare totală a vânătorilor pe aceste probleme. Lucrul care ne deranjează și mai mult este că propunerile de genul acesta par să fie bine primite, și, de asemenea, pare să fi fost solicitat de unele organizații din lumea agricolă.
În opinia lui Confederația Vânătorilor Toscani, gândindu-ne astăzi la gestionarea unei situații atât de complexe, fără implicarea vânătorilor și a lumii vânătorii, cu siguranță nu va duce la rezultate apreciabile, cu riscul de a produce un adevărat bumerang și pentru ferme. După cum s-a reiterat în mai multe rânduri, ar fi necesar să se restabilească legăturile acordului și să se considere vânătorii ca o resursă pe baza căreia se bazează pe un cadru de simplificare legislativă. Lumea vânătorului, instituțiile și lumea agricolă ar trebui să lupte împreună pentru a îndemna o soluție legislativă urgentă în Parlament. O măsură legislativă care depășește limitele 157/92 prin asigurarea tuturor instrumentelor necesare pentru ca intervențiile de izolare să fie implementate prin Zonele Teritoriale de Vânătoare.