Au fost publicate recent cercetări care analizează problemele creșterii în captivitate a galliforme sălbatice. Multe proiecte de reintroducere sau reconstituire a acestor populații eșuează, de asemenea, din cauza supraviețuirii scăzute a animalele folosite. Coautor al studiului, realizat de doi etologi de la Universitatea din Exeter, este Dr. Francis Santilli, colaborator al Biroului de Studii și Cercetare Faunistice și Agro-mediu din Federația de vânătoare. Cercetările relevă că condițiile în care animalele sunt crescute în primele săptămâni de viață, chiar dacă acestea garantează crestere buna, s-ar putea să nu pregătească păsările să facă față condițiilor vieții sălbatice. De fapt, ei știu că fazianidele crescute în captivitate sunt mult mai probabil să fie pradă să fie foame după eliberare.
Prin urmare, trebuie găsit un echilibru între condițiile de menținere a bunăstării păsărilor în faza de creștere și cea după eliberare în sălbăticie. Unele modificări în tehnici de reproducere care poate ajuta la rezolvarea acestei probleme. S-a văzut că, dacă mediul de reproducere este „îmbogățit” pentru a-l face mai asemănător cu cel sălbatic, animalele tind să presupună comportamente mai naturale.
De exemplu, prezența bibanilor deja în stadiile incipiente ale vieții permite puilor de fazan să scape de hărțuirea altor pui, dar în același timp îi învață să se cațere în ramurile copacilor pentru a scăpa de prădătorii terestre în timpul nopții. Aplicația și cercetarea aprofundată asupra comportamentul animalului îşi găseşte aplicaţie în programele de reintroducere şi reconstituire a populaţiilor galiforme precum potârnichie și potârniche roșii pentru care este foarte greu să se inspire din populaţii sălbatice ca întemeietori.
Referințe la publicare și cercetare:
JR Madden, F Santilli, MA Whiteside. Bunăstarea păsărilor de vânat destinate eliberării în sălbăticie: un echilibru între îngrijirea timpurie a vieții și pregătirea pentru viitoarele pericole naturale. Bunăstarea animalelor, 2020 29 (1).