Il Codon aparține ordinului Anseriformes, familia Anatidae, păsări acvatice cunoscute sub numele de rațe. De asemenea, este inclusă în grupul „rațelor de suprafață”, care își scufundă capetele doar pentru a se hrăni, fără a trece complet sub apă. Numele "Codon”(Atât științific, cât și comun) derivă din principala sa caracteristică: o coadă extrem de lungă și filioasă, mai marcată la masculi. Are o construcție elegantă și zveltă, cu gâtul alungit. Sexele au morfologie diferită. Masculul are capul și gâtul maro-ciocolat, cu două benzi albe evidente pe părțile laterale ale gâtului, lungi până la piept, și părți superioare și flancuri gri; masculii în „eclipsă” (rochie de tranziție sezonieră) este asemănător cu femela, dar are spatele mai închis la culoare. Femeia din Codon este maroniu, asemănător cu cel al altor specii de rațe, dar se distinge prin gâtul mai subțire și mai lung, forma mai zveltă, coada mai ascuțită și ciocul cenușiu. Este o specie mijlocie-mare, cu lungimea corpului cuprinsă între 51 și 66 cm. Zborul este foarte elegant, nu foarte rapid dar cu o bătaie foarte frecventă de aripi; în anvergura aripilor marginea posterioară clară este bine recunoscută. Turmele, nu foarte compacte și de dimensiuni mici (aproximativ zece indivizi), zboară în formațiunea tipică „V”. Se amestecă adesea cu alți congeneri care frecventează aceleași zone (Garganey, Mallard, Teal). Codon in apa ia o pozitie ridicata, hranindu-se in pozitie semiscufundata cu spatele in sus si coada usor coborata, asumand o forma de cruce, care iese in evidenta la suprafata apei; pe sol merge usor, cu corpul si coada in pozitie aproape orizontala. Deși specia este în principal monogamă, masculii încearcă frecvent să se împerecheze cu alte femele; cele două sexe, însă, tind să formeze grupuri distincte până la sfârșitul toamnei.
CODON: Habitat și zonă de distribuție
În timpul migrației și iernarii Codon frecventează zonele umede interioare, habitatele de coastă, în special estuare, saline și mlaștini cu ape puțin adânci și vegetație scufundată, precum și zone cultivate, în special câmpuri de miriște. Cazuri sporadice de cuibărit de codoni în zonele umede de coastă cu apă dulce sau ușor sălmată. Se hrănește ținând părțile anterioare ale corpului scufundate și coada vertical în afara apei (tehnică numită up-ending); practic omnivor, cel Codon preferă hrana de origine animală în sezonul de reproducere și hrana vegetală în cea rece.În Europa cuibărește continuu în câmpiile din partea de est și nord-est, din Scandinavia până în Rusia, între paralela 50 și 70; în centru prezenţele sunt fragmentate, în timp ce în porţiunile sudice apar doar semnalări ocazionale. În Italia, Codon este în principal migrator și iernat, cu rare semnalări de cuibărit, în principalele zone umede din centrul și sudul Italiei. Iernarea are loc în habitatele de coastă și lagunare din Adriatica superioară, Toscana, Puglia și Sardinia; mai puțin frecvente în hinterland (Brichetti et al., 1992). Mișcările migratorii de toamnă care ne afectează țara au loc între septembrie și jumătatea lunii noiembrie, cele de primăvară între sfârșitul lunii ianuarie și aprilie; cele mai consistente prezențe au loc în zonele de coastă din regiunile centrale și în insulele majore (peste 1000 de indivizi), în timp ce trecerea spre interior este rară (Brichetti & Fracasso, 2003).
CODON: Mărimea și tendința populațiilor
Numerele de codoni zonele de reproducere s-au redus în toată gama, care s-a contractat și concentrat în statele central-europene. Populațiile europene au fost estimate la un număr de perechi reproducătoare între 170.000 și 340.000, dintre care 150-300.000 cuibăresc în Rusia; în zona Mediteraneo-Mării Negre iernează circa 300.000 de indivizi (dintre care peste 100.000 în Turcia), cu tendinţă generalizată de scădere (Brichetti et al., 1992). În Italia, rapoartele de cuibărit sunt izolate și sporadice și nu putem vorbi de o populație reproductivă națională. Iarna este cunoscută prezența regulată a aproximativ 6-8000 de indivizi iernanți. În prezent, contingentele italiene de iernat (6000-8000 indivizi) par stabile, după o scădere de circa 50% din anii 80 (Brichetti & Fracasso, 2003).
CODON: Conservare și management
Il Codon nu este deosebit de protejat; amenințarea la nivel european este legată de probleme generale care implică toate speciile acvatice: reducerea zonelor umede interne și de coastă, perturbări antropice, contaminare cu metale grele (Brichetti & Fracasso, 2003). Gradul de amenințare la adresa Codon nu este alarmant (categoria SPEC3, specii vulnerabile), dar populatiile europene par a fi intr-un larg declin, atat in zonele de reproductie cat si in cele de iernare. Menținerea unei rețele de zone umede într-o anumită măsură în Europa pare a fi o prioritate pentru a conserva habitatele de reproducere și locurile de iernare (Tucker & Heath, 1994).
__fg_link_0__ datorită dimensiunilor mai mici, a corpului de o formă mai ghemuită, membrele posterioare mai lungi decât picioarele anterioare. Culoarea hainei variază de la nisip până la gri-maro închis; spatele este roșcat, abdomenul și partea inferioară a...
VULPE (Vulpes vulpes) Fenologie S N R VULPE: Descriere Vulpea aparține ordinului Carnivora, familia Canidae. Vulpea este un mamifer de talie medie (în plus, foarte variabil prin aria sa de distribuție enormă). În medie, un individ adult are o înălțime la greabăn care...
TAUPE (Streptotelia turtur) Fenologie S N R Tortora: Descriere Tortora aparține ordinului Columbiformes, familia Columbidae, aceeași care include porumbelul și porumbelul. Tortora se deosebește de ele prin dimensiunea mică (aproximativ 27 cm), prin silueta mai subțire și mai elegantă și pentru ...
Sturzul Sasello (Turdus iliacus) Fenologie S N R Sturzul Sasello: Descriere Sturzul Sasello apartine ordinului Passeriformes, familiei Turdidae; Aripa roșie este cea mai mică dintre sturzii obișnuiți, măsurând aproximativ 20 cm. Este foarte asemănător cu sturzul cântec în penajul părților superioare, maro-gri, ...
STURZ DE BOTTACCIO (Turdus philomelos) Fenologie S N R STURZ DE BOTTACCIO: Descriere Sturzul cântec aparține ordinului Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre de dimensiuni medii spre mici (aproximativ 22 cm), cu spatele maro și flancurile și gâtul gălbui, mai palid pe burtă. Părțile inferioare ale...
STARNA (Perdix perdix) Fenologie S N R LA STARNA: Descriere Starna aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea cenușie este un Galliform de mărime medie, măsurând între 29 și 31 cm, puțin mai mic decât Potârnichea roșie. Potârnichea cenușie are o culoare gri...
Prepelița (Coturnix coturnix) Fenologie D N R PREPELPEȚA: Descriere Prepelița aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Prepelița, cel mai mic galiform european, are o lungime de 16-18 cm și are o formă ghemuită, atât la sol, cât și în zbor, atât de mult încât seamănă cu un...
VÂRÂNCHICĂ ROȘIE (Alectoris rufa) Fenologie S N R VÂRÂNICĂ ROȘIE: Descriere Potârnichea roșie aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea roșie este un galliform cu aspect îndesat și compact, măsurând aproximativ 33-35 cm, și seamănă foarte mult cu potârnichea cenușie, mai ales în penajul juvenil. Adulți de...
Ptarmigan (Lagopus mutus) Fenologie S N R Ptarmigan: Descriere Ptarmiganul de stâncă aparține ordinului Galliformes, familia Tetraonidae. De mărime medie (35 cm), Ptarmiganul de stâncă este o specie caracterizată printr-un dimorfism sexual și sezonier vădit care se manifestă în diferite culori ale penajului...
PEPPOLA (Frigilla montifringilla) Fenologie S N R PEPPOLA: Descriere Peppola aparține ordinului Passeriformes, familia Fringillidae, și are dimensiuni asemănătoare cu cele ale Chaffonului, de aproximativ 14-16 cm. Vara, masculul are capul complet negru, cu reflexe albăstrui, spatele închis la culoare și pieptul portocaliu. Cel...
Caccia Passione Srl
via Camillo Golgi nr.1, cod poștal 20090 Opera (MI) ITALIA
CF și numărul TVA 08016350962
Ziar înregistrat la Curtea din Milano nr.17 din 20.01.2012 - înregistrare ROC nr.22180
Capital social plătit integral 10000 EUR
Director executiv Pierfilippo Meloni