Astăzi la nivel pe cap de locuitor am ajuns la 359 m2 de teren pierdut pe locuitor, față de 349 m2/locuitor în urmă cu 5 ani, în timp ce acoperirea terenului artificial la nivel național s-a stabilit la 7,11%; o valoare foarte mare, mai ales în comparație cu media UE de 4,2%. Pierderea de sol care nu cruță nicio zonă geografică a peninsulei noastre, dar care în orice caz este mai critică în zonele urbane și periurbane și mai ales în detrimentul zonelor agricole și vegetației erbacee. Acesta este face reziduurile de sol libere din ce în ce mai fragmentate și izolate în jurul zonelor urbanizate, care, la rândul lor, devin mai vulnerabile la urbanizarea viitoare pe măsură ce devin mai accesibile. Datele confirmă astfel una densificarea zonelor urbane, din cauza acestei pierderi continue a suprafețelor naturale interne și învecinate, ceea ce face orașele noastre din ce în ce mai compromise și nesustenabile, deoarece sunt mai puțin eficiente în ceea ce privește reglarea apei și atenuarea climei locale.
S-a constatat și consumul de teren deosebit de pronunțată în unele regiuni în special a câmpiilor nordice, cum ar fi Lombardia și Veneto, dar era și înaltă pe toată coasta (în special coasta Adriatică, coasta siciliană și în sudul Pugliei) și în toate principalele orașe metropolitane. Nici măcar zonele restrânse la protecția peisajului, cu pericol hidraulic și de alunecare de teren ridicat, și nici măcar zonele cu risc seismic ridicat, nu au fost scutite. Toate aceste zone delicate au suferit de fapt pierderi masive de sol, de ordinul a peste 4 mii de hectare fata de anul trecut. Pericolul tuturor acestor lucruri trebuie citit clar și în pierderea suprafețelor naturale și agricole și mai ales ca o pierdere mai complexă a servicii ecosistemice care sunt furnizate de sol și merg de la producția agricolă la stocarea carbonului, de la controlul eroziunii la reglarea microclimatului, de la îndepărtarea particulelor și a ozonului la reglarea și reglarea ciclului apei, la care se adauga valoarea mai complexa in ceea ce priveste calitatea mediului nostru.
Un prejudiciu economic care a fost cuantificat și în termeni monetari și este estimat la aproximativ 3 miliarde de euro în fiecare an la nivel național. Acestea fiind spuse, trebuie să ne întrebăm care ar putea fi scenariile de viitor. Cu siguranță vor fi pesimiști dacă vom continua cu această tendință și dacă vom continua să nu ascultăm aceste rapoarte. Cu aceste viteze suntem, de asemenea, departe de a atinge utilizarea zero a terenului, așteptată la sfârșitul deceniului de către2030 Calendar, dar mai presus de toate costurile pe care ar trebui să le suportăm pentru a compensa pierderea tuturor serviciilor ecosistemice ratate ar ajunge o valoare totală în perioada 2021-2030 de aproape 100 de miliarde de euro. Este de la sine înțeles că trebuie făcut ceva și mai ales imediat.
În primul rând, ar fi nevoie de un standard național de utilizare a terenurilor care să reglementeze utilizarea acestuia și să intervină asupra refacerii suprafețelor degradate (a fost prezentat un proiect de lege pe acest subiect, dar încă de câțiva ani este în discuție la Senat). In acelasi timp ar fi de asemenea necesară o mai mare conștientizare a tuturor opiniei publice pe problema protecției solului, deoarece, în problemele de mediu, este prea des distrasă și interesată de alte probleme mai implicate din punct de vedere emoțional și din care, din păcate, consumul de sol nu pare să facă parte (Sursa: Federația de vânătoare).
Ați putea dori, de asemenea ..
