Așa cum am menționat de Federcaccia Piemont, Curtea Constituțională, cu sentinta nr. 7/2019 publicată la 17 ianuarie trecut, a „salvat” prevederile legislative regionale care interziceau vânătoarea lagănului, iepurele variabile, laca și unele specii de anatide. Curtea Constituțională și-a pus în valoare propria orientare datatoare care a admis facultatea legilor regionale de a extinde protecția mediului cu respectarea standardului minim stabilit de legile de stat precum și „sensibilitatea deosebită a Comunitatea regională piemonteză valoarea constituțională a mediului și a ecosistemului... în conformitate cu o tradiție specifică atentă la menținerea echilibrelor ecologice existente „rezultată din legile anterioare care implică, parțial, interdicția menționată mai sus și din inițiativele referendumului care au afectat începând cu anul 1987; Legislația piemonteză privind vânătoarea.
Având în vedere că hotărârea Curții se limitează la aspectele ridicate de judecătorul de fond - în speță de către Tribunalul Regional Piemont -, trebuie avut în vedere că, pentru a nu „coborâ steagul”, interdicția deja contestată poate fi atacat în continuare la Tribunalul Administrativ Regional și apoi la aceeași Judecătorie cu noi „motive” de ilegitimitate constituțională. Acestea pot fi propuse și, parțial, au fost deja propuse în cele două hotărâri privind contestațiile referitoare la calendarele de vânătoare 2017/2018 și 2018/2019. Pe lângă observația că „tradiția” Regiunii Piemont nu include interdicția de a vâna două specii de avifauna alpină (Ptarmigan și iepure variabil) - și în mod semnificativ a fost propusă contestația la TAR cu privire la calendarul de vânătoare 2016/2017, precum și de către Federcaccia, de către diferite districte alpine piemonteze, - hotărârea nu abordează două probleme de legitimitate constituțională ridicate de ordinul de sesizare a piemontelor. GUDRON.
Prima problemă este absența unei investigații tehnice adecvate pentru o prevedere care afectează problemele de mediu în contrast cu legislația europeană. Această întrebare a fost declarată nu neîntemeiată, dar inadmisibilă deoarece ordinul TAR ar fi propus-o în termeni generali. A doua întrebare se referă la forma intervenției regionale care limitează vânătoarea la unele specii și, tocmai, configurarea acesteia ca act administrativ - care este calendarul de vânătoare - sau ca act legislativ - care sunt prevederile legilor regionale contestate -.
Curtea nu abordează în mod direct această ultimă întrebare și limitează sfera unei sentințe anterioare (n.20 din 2012) la caracterizarea necesară doar ca act administrativ al calendarului cinegetic, în timp ce această sentință, în conformitate cu alte hotărâri, sporește o mai mare adecvare a actului administrativ față de actul legislativ pentru reglementarea unei realități tehnice și în schimbare precum prelevarea de probe de animale sălbatice și atribuie statului competența de a defini forma și spațiile de intervenție regională în materie de mediu și, în general, în chestiuni rezervate puterii sale legislative. În perspectivă, problema de fond rămâne întotdeauna dacă limitarea vânătorii constituie o ridicare a nivelului de protecție a mediului.