Duminica a deschis sezonul de vânătoare de „ars venandi”, o „cultură” inseparabilă de managementul necesar al faunei sălbatice, activitate indispensabilă pteconomie agricolă, în special a satelor mici, a zonelor defavorizate dar, nu numai pentru incidența pagubelor din animale sălbatice chiar și în zonele urbane. Vânătorii se întorc în mediul rural și trebuie să o facă din ce în ce mai atenți la munca celorlalți, la siguranță, la respectul pentru proprietățile celorlalți. Întoarcerea noastră la câmp, ca și în cazul problemelor incendiilor, presupune acea „protecție” mai mare care ne permite să contracarăm actele uneori răuvoitoare. Când zona rurală nu este în „singurătate” este mai ușor să-l aperi de „agresiunile malefice”.
Emoțiile corecte și pozitive pe care le trăiește Vânătorul ele servesc binelui comun. Printre activitățile de prevenire, depinde de noi să protejăm fermierii și cetățenii italieni de eventualele focare de pestă porcină africană (ASF). Suntem iubitori și cunoscători ai pădurilor, dealurilor, șanțurilor și de mâine aceste cunoștințe vor fi decisive pentru prevenire: dacă ar fi să găsim mistreți morți, nu le atingem si semnalam prezenta carcaselor autoritatilor sanitare competente, la poliția provincială. Pesta porcină poate deveni o problemă serioasă și deși nu este cauza repopulării, chiar dacă improprie și interzisă, a mistreților, așa cum ne spun „anumite minciuni”, depinde de noi să ajutăm la găsirea unor soluții în interesul țară.
Sunt multe probleme de confruntat în relația vânător-societate, suntem conștienți de acest lucru. Cu cât suntem mai mult la vânătoare cu prietenii noștri câini, cu atât vom avea mai multe argumente pentru o narațiune corectă a vânătorii, către cetățeni, către noile generații. Ceva se poate schimba în Europa, facem din ARCI Caccia cel mai bun interpret al comparației necesare și nu mai amânabile (Sursa: Vânătoarea Arcului).