Il Vier aparține ordinului Artiodactyla, familia Suidae, mamifere mari dintre care reprezintă singura specie sălbatică din Europa. The vier este un mamifer destul de mare, cu o lungime totală a corpului de până la 180 cm și înălțimea umerilor de până la 100 cm; greutatea variază de la aproximativ 87 kg la femele până la peste 94 kg la masculi. The vier este asemănător unui porc mare, aspectul este robust și îndesat, cu corpul alungit și membrele scurte. Capul, cu forma triunghiulara alungita, este foarte mare fata de corp, ajungand la o treime din lungimea totala; la femela, insa, capul apare mai zvelt. The vier are canini foarte proeminenti in forma de colti, mai mari la masculi, si are botul la varful botului, tipic porcilor. Coada, ținută dreaptă, este scurtă și este completată cu un smoc de păr. Mantaua vier este groasă, de culoare maro închis, cu nuanțe foarte variabile; la tineri există dungi longitudinale maro și crem tipice, care le fac deosebit de recunoscute. În populaţiile de Vier se disting două tipuri de grupări: familii de lungă durată, formate din una sau mai multe femele adulte și descendenții acestora și grupuri mici de masculi tineri mai puțin stabili. În cadrul acestor grupuri se stabilește o ierarhie destul de rigidă și bine definită, în cadrul căreia rangul depinde de factori precum sexul, vârsta, mărimea și agresivitatea.
MISTREL: Habitat și gamă de distribuție
Il vier este o specie foarte adaptabilă, ocupă și medii foarte diferite, care variază de la zone foarte antropizate, la tuf mediteranean, la păduri de foioase și conifere, dar toate unite totuși prin prezența unei tufături dense și o bună disponibilitate a apei; cel Vier este prezent de la câmpie până la mediile submontane și montane propriu-zise, limitate doar de stratul puternic de zăpadă sau absența totală a copacilor care să fie folosiți ca refugiu (Spagnesi & De Marinis, 2002). În ciuda variabilității așezării în teritoriu, se pare că vier arată o utilizare precisă și diferențiată a habitatului, pe baza diferitelor activități (hrănire, mutare, curățare și odihnă; Prigioni et al., 2001). The vier prezinta mobilitate mare (miscari inregistrate pana la peste 60 km) si capacitate mare de dispersie, caracteristici care duc la o ocupare chiar a unor teritorii foarte mari. Tinerii de vier se nasc primavara tarziu, pana la 10 pe nastere. Dieta este omnivoră, în principal vegetariană și bazată pe ghinde, fructe de pădure și fructe sălbatice de diferite tipuri; Culturile sunt, de asemenea, folosite ca sursă de hrană. În funcție de caz, mistretul poate fi și necrofag sau pur și simplu carnivor, prădând moluștele micilor mamifere. Mistretul este extrem de oportunist, alimentatia sa variaza in functie de anotimp, dar si de teritoriu. Prezent in Europa, in Africa de Nord si in o parte a Asiei cu un numar considerabil de subspecii si rase, este larg raspandit in zona centrala si regiunile central-europene.occidentali. În Italia, vier este prezent în mod discontinuu în toată Alpi, în timp ce mai omogen în Apenini și în Sardinia; în Sicilia este extrem de localizat (Prigioni et al., 2001).
MISTREL: Mărimea și tendința populațiilor
Abundența de Mistreti nu este bine cuantificabil, legat de introduceri continue de către om, de vânătoare și de controlul densităților pentru daune (Prigioni et al., 2001); acești factori determină distribuția și densitatea majorității populațiilor. Specia de vier cu toate acestea, pare să crească în toată gama, deși unii indivizi sunt rezultatul hibridizării cu porci sau între diferite subspecii (Vigorita și colab., 2003a). O estimare națională aproximativă și aproximativă ar putea consta în aproximativ 500.000 de capete, cu densități care doar rar depășesc 3-5 capete/ha (Spagnesi & De Marinis, 2002).
MISTREL: Conservare și management
Datorită valorii sale ecologice mari, cel Vier este capabil să trăiască în aproape toate habitatele, adaptând alimentația și tiparele comportamentale în funcție de resursele disponibile. Mai mult, tot în virtutea structurii sociale și a fenomenelor de fluctuații de densitate la care sunt supuse populațiile, este una dintre speciile care provoacă cele mai mari daune ecosistemelor agricole. Resursele cele mai atacate de către vier sunt porumb, cartofi, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, leguminoase, cereale, pajiști, pășuni și vii. Se pare că amploarea prejudiciului trebuie să fie legată mai mult de compoziția claselor de vârstă din cadrul grupelor, decât de numărul total de indivizi prezenți (Prigioni et al., 2001). În plus, se pare că eliberările cresc riscul introducerii de boli, cum ar fi tuberculoza și pesta porcină, care s-ar putea răspândi atât în populațiile de Vier decât la cele de porc domestic. În natură, se pare în sfârșit că specia de vier în zonele cu densitate mare determină scăderea populaţiilor de cocoş de cocoş, fazan şi potârniche roşie, prin prădarea directă a ouălor (Spagnesi & De Marinis, 2002). O măsură necesară pare a fi adoptarea unor planuri de management bine gândite și adecvate, care includ și sacrificarea care vizează eradicarea populațiilor din zonele agricole cele mai expuse riscului. În restul teritoriului, însă, retragerea lui vier ar trebui să fie planificată și însoțită de tehnici indirecte de descurajare (de exemplu, hrană suplimentară în pădure sau folosirea gardurilor electrice; Vigorita și colab., 2003a). Până și tehnicile de vânătoare sunt de examinat cu atenție: se pare că cea mai folosită, vânătoarea colectivă cu au urmat câinii, creează o destructurare a populațiilor, cu o creștere în consecință a tinerilor și a grupelor de vârstă inferioare, care sunt cei mai responsabili de deteriorarea culturilor (Spagnesi & De Marinis, 2002).
__fg_link_0__ datorită dimensiunilor mai mici, a corpului de o formă mai ghemuită, membrele posterioare mai lungi decât picioarele anterioare. Culoarea hainei variază de la nisip până la gri-maro închis; spatele este roșcat, abdomenul și partea inferioară a...
VULPE (Vulpes vulpes) Fenologie S N R VULPE: Descriere Vulpea aparține ordinului Carnivora, familia Canidae. Vulpea este un mamifer de talie medie (în plus, foarte variabil prin aria sa de distribuție enormă). În medie, un individ adult are o înălțime la greabăn care...
TAUPE (Streptotelia turtur) Fenologie S N R Tortora: Descriere Tortora aparține ordinului Columbiformes, familia Columbidae, aceeași care include porumbelul și porumbelul. Tortora se deosebește de ele prin dimensiunea mică (aproximativ 27 cm), prin silueta mai subțire și mai elegantă și pentru ...
Sturzul Sasello (Turdus iliacus) Fenologie S N R Sturzul Sasello: Descriere Sturzul Sasello apartine ordinului Passeriformes, familiei Turdidae; Aripa roșie este cea mai mică dintre sturzii obișnuiți, măsurând aproximativ 20 cm. Este foarte asemănător cu sturzul cântec în penajul părților superioare, maro-gri, ...
STURZ DE BOTTACCIO (Turdus philomelos) Fenologie S N R STURZ DE BOTTACCIO: Descriere Sturzul cântec aparține ordinului Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre de dimensiuni medii spre mici (aproximativ 22 cm), cu spatele maro și flancurile și gâtul gălbui, mai palid pe burtă. Părțile inferioare ale...
STARNA (Perdix perdix) Fenologie S N R LA STARNA: Descriere Starna aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea cenușie este un Galliform de mărime medie, măsurând între 29 și 31 cm, puțin mai mic decât Potârnichea roșie. Potârnichea cenușie are o culoare gri...
Prepelița (Coturnix coturnix) Fenologie D N R PREPELPEȚA: Descriere Prepelița aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Prepelița, cel mai mic galiform european, are o lungime de 16-18 cm și are o formă ghemuită, atât la sol, cât și în zbor, atât de mult încât seamănă cu un...
VÂRÂNCHICĂ ROȘIE (Alectoris rufa) Fenologie S N R VÂRÂNICĂ ROȘIE: Descriere Potârnichea roșie aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea roșie este un galliform cu aspect îndesat și compact, măsurând aproximativ 33-35 cm, și seamănă foarte mult cu potârnichea cenușie, mai ales în penajul juvenil. Adulți de...
Ptarmigan (Lagopus mutus) Fenologie S N R Ptarmigan: Descriere Ptarmiganul de stâncă aparține ordinului Galliformes, familia Tetraonidae. De mărime medie (35 cm), Ptarmiganul de stâncă este o specie caracterizată printr-un dimorfism sexual și sezonier vădit care se manifestă în diferite culori ale penajului...
PEPPOLA (Frigilla montifringilla) Fenologie S N R PEPPOLA: Descriere Peppola aparține ordinului Passeriformes, familia Fringillidae, și are dimensiuni asemănătoare cu cele ale Chaffonului, de aproximativ 14-16 cm. Vara, masculul are capul complet negru, cu reflexe albăstrui, spatele închis la culoare și pieptul portocaliu. Cel...
Caccia Passione Srl
via Camillo Golgi nr.1, cod poștal 20090 Opera (MI) ITALIA
CF și numărul TVA 08016350962
Ziar înregistrat la Curtea din Milano nr.17 din 20.01.2012 - înregistrare ROC nr.22180
Capital social plătit integral 10000 EUR
Director executiv Pierfilippo Meloni