E greu de vorbit roccoli. Vrei pentru că aproape că nu mai există. Îți dorești asta pentru că cineva a vrut să le conoteze cu negativitate. Dar nu este așa. Roccolo este dificil și pentru a-l înțelege trebuie să-l trăiești în interiorul tău; astăzi, mai mult decât în trecut, menținerea unei structuri dedicate păsărilor pare mai costisitoare decât benefică. Și atunci care ar fi sensul mentine cu atata efort carpeni modelați cu talent pentru o fantezie de sunete și culori?
Tocmai din această întrebare îi înțelegeți importanța, utilitatea. Trebuie să privești roccolo cu un ochi intim de parcă ar fi o operă de artă, o adevărată grădină istorică, poate precursorul ei. Dar apoi realizezi că are ceva mai mult. Asemenea unei grădini istorice, este conservatoare nu numai de plante, ci mai presus de toate tehnicile și lucrările omului care altfel ar fi pierdute. Este o moştenire imaterială care se cufundă în rădăcinile noastre, în gesturi uitate dar mereu aceleași și în mod repetat diferite, în culori, în mirosuri care ne duc înapoi într-o dimensiune pe cât de îndepărtată, pe atât de importantă.
Dar nu se oprește aici. Proiectată spre viitor, pasărea poate fi folosită pentru studiul migranților precum și grădina sa pentru a păstra plante și culturi rare. O lume făcută din armonii și tăceri la fel de sonore ca te fac să te gândești la importanța creației chiar dacă nu ești credincios. Cu siguranță vă ajută să înțelegeți cât de mult este de păstrat și protejat în mediul rural și în lucrările omului, inclusiv vânătoarea (Sursa: Federația de vânătoare).