De mai bine de un an asistăm la o serie de întorsături în privința vânătorii de către instituții, în primul rând cel regional. În special, în loc să apere biodiversitatea și culturile valoroase, consilierul regional „competent”, Roberto Morroni, el pare foarte hotărât să urmeze direcțiile în afara ecranului și să disprețuiască continuu lumea vânătorului, care este inegalabilă în ceea ce privește competența în materie. Ultima „perlă”, în ordine cronologică, dăruită nouă de consilier este lansarea - în comisia a treia - a noului regulament de vânătoare de selecție, care a inclus și speciile de mistreți printre cele care pot fi luate prin acest tip de vânătoare. Dat fiind Federația de vânătoare din Umbria nu are prejudecăți față de orice formă de vânătoarecu condiția ca acesta să fie durabil, reglementat și introdus într-un cadru general mai larg atât din punct de vedere administrativ, cât și științific, suntem totuși obligați să subliniem unele absurdități.
Prima, care atrage imediat atenția, este posibilitatea de a oferi nu doar vânători calificați, adică instruiți de organul regional sau de ramura ei de al doilea nivel, dar și alți vânători, cu condiția să fie însoțiți de cel puțin un calificat. Aceasta înseamnă, în termeni profani, deschiderea ușilor către cumpărarea și vânzarea ilegală de vânătoare de mistreți în formă selectivă, permițând vânătorului calificat să ia cu el pe unul neexperimentat și să „acopere” uciderea datorită propriei sale simple prezențe. Lucruri din Far West și, mai presus de toate, lucruri bogate care nu vor să urmeze regulile și să studieze, așa cum este corect să facă și cum trebuie să facă fiecare dintre noi înainte de a ridica o pușcă echipată cu optică de precizie.
O altă absurditate, nejustificată și nejustificată, este atacul evaluatorului asupra vânătului, adică cea mai răspândită practică de vânătoare în raport cu specii de mistreți, pentru că este mai eficientă și mai rentabilă, ceea ce permite - în fiecare an - sacrificarea a circa 18 mii de animale pe teritoriul regional folosit pentru vânătoare programată, adică cu excepția parcurilor, oazelor și terenurilor deținute de stat, care au acum devin adevărate porci în aer liber pentru această specie prolifică și invazivă. Ei bine, potrivit lui Morroni, tocmai vânat ar fi înrăutățit situația speciei, permițându-i să prolifereze fără discernământ!
În sprijinul acestei nebunii Morroni citează „date științifice” neprecizate, care ar fi fost produse de institutul superior pentru protecția și cercetarea mediului, care să certifice că vânătoarea „s-a dovedit a fi un instrument ineficient de izolaredimpotrivă, a înrăutățit lucrurile, în timp ce eficiența vânătorii de selecție este și ea confirmată”. Ei bine, vrem să-i acordăm în continuare domnului consilier beneficiul bunei-credințe, atribuindu-i doar incompetență și ignoranță autentică în materie de vânătoare. Acest lucru se datorează faptului că oricine cunoaște lumea noastră cel puțin știe că fiecare instrument de colectare are unele caracteristici bine definite, și că efectele vânătorii - din punct de vedere numeric - sunt infinit superioare celor ale selecției. Care, însă, joacă un rol foarte important dacă este folosit în anumite zone și în anumite perioade.
Acesta este motivul pentru care, în vederea durabilității și coexistenței pașnice a tuturor părților interesate, acum este mai mult decât urgent să se creeze un plan de management pentru specia de mistreți care să contureze obiectivele pe termen scurt și mediu, să definească diferitele tipuri de zone vânabile - deoarece Trasimeno nu poate fi considerat la fel ca Apeninii - și care stabilește formele de retragere care pot fi exercitate în fiecare dintre tipurile de zone, în vederea complementarității și nu a dualismelor inutile. Și aceasta este a treia absurditate pe care o subliniem astăzi și anume încăpățânarea cu care „competentul” comisar Morroni urmărește în nedorind să se dedice acestui regulament general, preferand masuri spot care nu lasa nici macar timpul pe care il gasesc, fara a contribui in putinta la rezolvarea problemei mistretului si, mai ales, dispretuind fara nici un motiv eforturile vanatorilor din Umbria care pana acum s-au angajat si ei in mod voluntar. la interventii preventive și că, ca în fiecare an, continuă să plătească peste 2 milioane de euro în cuferele Regiunii doar pentru taxele regionale de concesiune.