Atrgătoare pasăre nocturnă, datorită cercetărilor limitate în domeniu, și astăzi cocoșul face un mister din dinamica sa migratorie, complexă și sugestivă care mișcă milioane de vânători în timpul anotimpurilor intermediare.
Cunoscut mai bine sub numele fascinant de Regina Pădurilor, cocoșul este bine cunoscut în toată Europa, Asia și insulele scăldate de Atlantic pe care se cuibărește de obicei. Italia este, de asemenea, onorată cu prezența sa în special în timpul toamnei și primăverii.
Caracterizat printr-un penaj roșcat care nu prezintă diferențe majore între exemplarele masculi și femele, acesta se dovedește a fi foarte mimetic și ajută cocoșul să găsească un adăpost sigur printre frunzele uscate.
Te va surprinde să descoperi că această pasăre, a cărei greutate poate oscila între 320 și 450 de grame, adoră să trăiască pe pământ și preferă singurătatea decât compania. Poate fi întâlnit cu o oarecare simplitate în pădure, habitatul preferat al cocoșilor, în tupus și în general în mediile în care este prezent un anumit grad de umiditate.
Nu ar fi o greșeală să o numim pasăre nocturnă deoarece dimineața se odihnește ferită de pădure, în timp ce noaptea se mișcă și vânează. Se hrănește în principal cu larve și anelide, iar puietul său tipic durează între 20 și 22 de zile. Imediat după împerechere, femela va face un mic cuib unde de obicei nu vor fi depuse mai mult de 4 ouă și femela va fi totuși singura care va avea grijă de pui timp de cel mult o lună.
Aspectul deosebit de interesant privind cocoșul este cel legat de mișcările sale și rutele sale de migrație anuale. Trebuie remarcat faptul că nu există studii aprofundate pe acest subiect și că majoritatea informațiilor disponibile astăzi se referă la datele obținute în urma sonerii. Printre cele mai interesante cercetări efectuate asupra mișcărilor păsării, cea finanțată de Universitatea Oxford din 2008, dedicată aprofundării „Migrației și ecologiei de iarnă a cocoșului eurasiatic”.
Studiul în cauză a arătat că 90% din populația cocoșului european cuibărește în principal în Rusia, Belarus și Scandinavia, fără a disprețui Finlanda, Suedia, Norvegia, Polonia și țările baltice și într-o măsură aproape neglijabilă (comparativ cu alte regiuni) în Italia.
Studiul englez se concentrează în principal, evident, pe migrațiile care afectează Insulele Britanice, evidențiind tendința către o migrație pe termen scurt care implică Anglia și Irlanda. De asemenea, este bine documentată migrația pe termen scurt, care vede cocoșii din interiorul francez ca protagoniști deplasându-se mai spre sud, spre Maroc sau Spania.
Scopul migrației este cel valabil pentru toate animalele: protejarea supraviețuirii nu numai a speciei, ci și a indivizilor singuri, sezon după sezon și, mai ales, facilitarea reproducerii.
Denumite în general migrații lungi, pe de altă parte, văd cocoșii abandonând zonele de cuibărit pentru iernare, îndreptându-se spre vest, sud-vest, sud și sud-est, vestul Franței și de-a lungul coastei atlantice, în Spania și de-a lungul lanțului pirinei. Alte zone de iernare caracteristice sunt reprezentate de bazinul Mediteranean, incluzând Africa de Nord, Peninsula Balcanică, Marea Neagră și bazinele Mării Caspice. Punctele de migrație asiatică sunt în schimb considerate zonele de la est de Urali, până în Vietnam și India.
Evident, Italia, atât peninsula cât și insulele majore, este, de asemenea, o zonă deosebit de lovită de cocoșii în timpul iernarii. Se pare că în mod obișnuit cocoșii care iernează pe coasta Tireniană, în timpul toamnei, preferă să meargă spre sud, traversând Adriatica și Apeninii. Ei vor merge apoi spre nord în timpul primăverii, urmând partea de vest a Apeninilor pentru a se îndrepta în cele din urmă spre Slovenia, Ungaria și Belarus.
Din păcate, studiile realizate până acum se bazează, după cum s-a menționat deja, aproape exclusiv pe inelarea cocoșilor, dar din cauza deficitului de constatări și a recaptării, informațiile sunt categoric limitate și nu foarte precise. De altfel, tehnica de inaintare ofera singurele indicatii ale locului unde s-a desfasurat acest lucru si al locului tragerii, spunandu-ne foarte putin despre directiile luate si miscarile cocoselor in diferitele faze ale migratiei.